Deputatul neafiliat Gheorghe-Petru Pîclişan, reprezentant al circumscripției Botoșani, a lansat în ședința Camerei Deputaților din 5 noiembrie 2025 o declarație politică fermă, intitulată sugestiv „Nu ne vindem oțelul, nu ne vindem viitorul”. Într-un context economic fragil, în care activele strategice ale României par a fi pe cale să ajungă din nou în mâinile investitorilor străini, parlamentarul atrage atenția asupra pericolului pierderii controlului asupra combinatului Liberty Galați, cel mai mare producător de oțel al țării.
„Vânzarea combinatului Liberty Galați nu este doar o tranzacție economică, ci un semnal de alarmă național”, a declarat deputatul Pîclişan. Într-o perioadă în care România are nevoie de stabilitate industrială, statul român pare să fi ales pasivitatea, asistând la „dizolvarea” uneia dintre cele mai importante infrastructuri economice construite în ultimele decenii.
Liberty Galați – Simbol al industriei românești, azi o afacere de vânzare
Combinatul siderurgic de la Galați, fondat în anii ’60, a reprezentat de-a lungul timpului coloana vertebrală a industriei metalurgice românești. Mii de familii și-au construit existența în jurul acestui colos economic, care a fost un pilon de dezvoltare pentru întreaga regiune a Moldovei și pentru economia națională.
Astăzi, însă, Liberty Galați se confruntă cu probleme financiare majore, iar perspectivele unei posibile vânzări au reaprins temerile privind pierderea unui activ strategic național. Potrivit datelor menționate în declarația politică, ANAF are de recuperat peste 150 de milioane de euro, iar EximBank peste 300 de milioane de euro. În plus, peste 1.200 de creditori români așteaptă să-și recupereze datoriile.
Deputatul Gheorghe-Petru Pîclişan atrage atenția că această situație nu este doar un eșec al managementului, ci și un eșec al statului român, care „asistă neputincios la vânzarea activelor industriale către investitori străini, în loc să construiască o strategie națională de reindustrializare.”
Unde este statul român? Lipsa unei strategii naționale de reindustrializare
Tema reindustrializării României a fost reluată de mai multe ori în ultimele decenii, însă fără rezultate concrete. În timp ce alte state europene își consolidează industriile strategice și protejează capitalul național, România pare blocată într-un cerc al dependenței economice.
Deputatul Pîclişan subliniază că lipsa unei politici coerente de protejare a industriei metalurgice reprezintă o vulnerabilitate majoră:
„În loc de soluții economice reale, avem tăcere. În loc de politici de protecție a capitalului național, avem licitații internaționale.”
Această afirmație rezumă o realitate tristă – România continuă să-și piardă treptat controlul asupra propriilor resurse strategice. Dacă în anii ’90 s-au vândut fabrici și uzine pe sume derizorii, astăzi istoria riscă să se repete, sub pretextul „investițiilor străine”.
Oțelul – Resursă economică și de securitate națională
Industria siderurgică nu este doar o afacere, ci și un element-cheie al securității economice și militare a unei țări. În contextul geopolitic actual, în care Europa se confruntă cu noi provocări de apărare și energie, capacitatea de producție internă de oțel devine un factor strategic esențial.
Deputatul Gheorghe-Petru Pîclişan a amintit în declarația sa că Liberty Galați nu este o simplă companie, ci „un obiectiv strategic, o resursă economică vitală pentru securitatea României”.
Această perspectivă aduce în discuție necesitatea unei intervenții guvernamentale rapide pentru salvarea combinatului, fie printr-o naționalizare temporară, fie prin crearea unui consorțiu de investiții românesc care să preia controlul.
Un apel la responsabilitate națională
Deputatul Pîclişan cere Guvernului României să renunțe la pasivitate și să elaboreze o strategie de protejare a capitalului industrial autohton. România are specialiști, are infrastructură, are resurse – ceea ce lipsește este viziunea politică și voința de a acționa.
„Statul român nu poate rămâne spectator”, a spus deputatul, făcând apel la solidaritate și responsabilitate națională. El consideră că este timpul ca Parlamentul, Guvernul și instituțiile economice să se implice activ în salvarea combinatului Liberty Galați, un simbol al muncii românești.
Ce urmează pentru Liberty Galați și pentru industria românească?
În lipsa unei intervenții decisive, Liberty Galați riscă să devină încă un „capitol închis” din istoria industriei românești. O eventuală vânzare către un nou investitor străin ar putea însemna pierderea a mii de locuri de muncă, scăderea producției interne de oțel și, implicit, creșterea dependenței de importuri.
Pe termen lung, aceasta ar putea conduce la o vulnerabilitate economică majoră, mai ales în domeniile construcțiilor, infrastructurii și apărării. România riscă să rămână fără o bază industrială proprie, devenind doar o piață de desfacere pentru marile corporații internaționale.
Oțelul României – Testul de maturitate al statului român
Declarația politică a deputatului Gheorghe-Petru Pîclişan este mai mult decât o critică punctuală la adresa Guvernului. Este un apel la renașterea conștiinței naționale economice, o invitație la acțiune pentru toți cei care mai cred că România trebuie să rămână stăpână pe propriile resurse.
Liberty Galați este un simbol, dar și un test. Un test al maturității statului român, al capacității sale de a proteja interesele strategice și de a nu-și vinde viitorul pe bucăți.
„Nu ne vindem oțelul, nu ne vindem viitorul” nu este doar un slogan, ci un strigăt de avertisment pentru o națiune aflată la răscruce.
