La mii de kilometri distanță, New York tocmai a ales un primar socialist democrat – Zohran Mamdani, un politician de 34 de ani, fiu de imigranți africani, care a răsturnat toate calculele și a adus la urne cel mai mare număr de votanți din 1969. Bucureștiul urmează să-și aleagă un nou primar după plecarea lui Nicușor Dan la Cotroceni. Și aici tema dominantă este aceeași: revolta față de sistem, promisiunea unei noi generații de lideri și nevoia de sens într-un oraș obosit de promisiuni.
Comparația economică între cele două orașe e brutală, dar frustrările sunt similare. Oamenii se simt striviți între promisiuni și realitate, iar sistemul politic pare tot mai rupt de nevoile acestora. La New York această frustrare s-a transformat într-un val politic, la București însă riscă să se risipească între meme-uri, TikTok-uri și promisiuni reciclate.
Candidatul care ar putea scrie o „revoluție Mamdani”
Va avea Bucureștiul un „Mamdani” al său, un candidat care să spargă cercul clasic al partidelor, să mobilizeze un electorat apatic și să transforme nemulțumirea într-o mișcare reală? Toți candidații de la București folosesc același registru „sunt împotriva sistemului”, dar din interiorul sistemului pe care îl denunță. Adevăratul candidat revoluționar, însă, ar trebui să schimbe paradigma, nu doar discursul, așa cum a făcut Mamdani la New York – mobilizând electoratul tânăr, frustrat, cu teme sociale și cu un mesaj moral clar, și anume că oamenii obișnuiți pot guverna un oraș complex.
Istoria recentă a Bucureștiului este o lecție de luciditate electorală. Prezența la vot stagnează la 40%, iar câștigătorii sunt, de obicei, favoriții din sondaje. O „revoluție Mamdani” la București ar însemna: o participare record – peste 50%, un val de voturi de la tineri și un mesaj autentic de la candidat, care să sune a revoltă, nu a strategie electorală.
Tabloul electoral al Bucureștiului este mai divers ca oricând:
-
Ciprian Ciucu (PNL) – tehnocrat, primar de sector cu imagine de manager eficient;
-
Daniel Băluță (PSD) – primarul cu cel mai spectaculos bilanț investițional;
-
Cătălin Drulă (USR) – fost ministru al Transporturilor, cu discurs reformist și anti-sistem;
-
Anca Alexandrescu (independent, susținută de AUR) – jurnalistă cu mesaj populist și anti-corupție;
-
Ana Ciceală (SENS-URS.PDF) – activistă și consilieră generală, axată pe ecologie și transparență;
-
Vlad Gheorghe (independent) – fost europarlamentar, care promite „un singur București, fără sectoare”;
-
Makaveli (independent) – influencer anti-elitist, cu un mesaj crud și direct: „Atuul meu e că nu am concubină și nici nu sunt olimpic.”
Deocamdată, niciunul dintre candidați nu pare că a aprins acea scânteie emoțională care să transforme votul într-o mișcare. Dar Bucureștiul e un oraș capricios. Când s-a schimbat, a făcut-o mereu pe neașteptate. Adevărata revoluție politică în București nu va fi despre candidatul care strigă mai tare că e „singur împotriva tuturor”, ci despre cel care va reuși să reconecteze orașul cu cetățenii săi, dar și invers.
