Vitamina D este esenţială pentru sănătatea oaselor şi pentru funcţionarea optimă a sistemului imunitar. Nivelurile excesive în organism pot duce însă la hipercalcemie, cu efect asuptra funcţiei renale şi a funcţiei inimii. Medicul Carmen Cristescu, medic primar de medicină internă, a explicat pentru News.ro că excesul de vitamină D, cauzat de administrarea de suplimente în doze mari, fără supraveghere medicală, poate afecta funcţia renală atunci când pacientul are o patologie preexistentă. Un pacient cu boală cronică renală sau pacienţii care au patologie care ţine direct de rinichi sau cu patologie cardio-vasculară importantă nu ar trebui să administreze vitamina D fără avizul medicului, spune Dr. Carmen Cristescu. Confuzia, apatia, oboseala, greaţa, vărsăturile, durerile abdominale, setea excesivă, eliminarea unei cantităţi mari de urină, aritmiile sunt simptome care pot fi asociate cu hipercalcemia şi în acest caz este important ca pacienţii să fie evaluaţi de medic care decide concret care este conduita terapeutică de urmat.
„Vitamina D este esenţială pentru sănătatea oaselor şi pentru funcţionarea optimă a sistemului imunitar. Vitamina D în exces poate duce la o calcificare rapidă pereţilor arteriali, poate agrava, adică poate contribui la deteriorarea funcţiei renale atunci când există o patologie preexistentă. Practic depunerea calciului în oase sub influenţa vitaminei D este întotdeauna ţinta pe care ne-o propunem, dar la o categorie anume de pacienţi, pe care medicul cumva îi poate identifica. Vitamina D în exces poate face mai mult rău decât bine.
Vitamina D este un co-factor pe care ar trebui să-l administreze nu doar copiii, în mod deosebit în rândul copiilor ca să prevenim rahitismul, dar ea ar trebui administrată atât copiilor cât şi adulţilor, deopotrivă, conform News.ro.
Când o dozăm? De regulă, la iniţierea tratamentului. De regulă, la nou-născut nu putem doza de rutină pentru că ştim clar că acolo copilul nu are acea expunere periodică la soare, nevoia de vitamina d în cazul unui nou născut este una mai mare, dar şi aici indicaţia de administrare şi doza de vitamina d trebuie să fie pusă de medicul neonatolog, medicul pediatru, medicul de familie, în funcţie de particularităţile pe care acel copil le prezintă pentru că şi nou născuţii se pot naşte cu numite patologii care să determine o administrare diferită a dozelor de vitamină D”, a explicat Dr. Cristescu.
În rândul vârstnicilor, dozarea, adică analiza nivelului vitaminei D din sânge ar trebui să se facă la iniţierea tratamentului, spune Dr. Carmen Cristescu, şi monitorizată cu o anumită frecvenţă, în funcţie de particularităţile fiecărui pacient. Suplimentarea nu se face niciodată după ureche, avertizează medicul, cu atât mai mult în cazul pacienţilor care au deja afecţiuni renale sau ale inimii.
„În rândul adulţilor, cu cât sunt mai înaintaţi în vârstă, dozarea ar trebui să se facă la iniţierea tratamentului şi ulterior monitorizată de două ori pe an, depinde de particularităţile fiecărui pacient în parte.
Nivelul optim este de 30 ng la ml, este foarte important nivelul optim pentru că vitamina D contribuie la un tonus bun atât al sistemului osteo-muscular , cât şi la nivel cognitiv, la nivelul imunităţii, este un factor foarte important în activitatea noastră metabolică curentă.
Expunerea la soare este esenţială şi tocmai pentru că în sezonul rece ne expunem mai puţin atunci se consideră necesar să suplimentăm, dar suplimentarea nu se face după ureche, niciodată.
Dacă administrăm doze mici, între 500 şi 1000 de unităţi pe zi, nu ar trebui să fie sfârşitul lumii, depinde,încă o dată, de patologiile pe care le avem. Un pacient cu boală cronică renală, pacienţi care au patologie care ţine direct de rinichi sau cu patologie cardio-vasculară importantă nu ar trebui să administreze vitamina d deloc fără avizul medicului. Celelalte categorii de pacienţi pot să administreze doze mici, în condiţii de siguranţă, dacă această administrare nu se face pe perioade foarte foarte lungi, adică dacă luăm iarna, trei luni, ca supliment de principiu ar trebui să fim bine, cu menţiunea ca, la un moment dat, să şi dozăm ca adulţi, la începutul verii să vedem exact unde ne situăm”, a explicat pentru News.ro Dr. Carmen Cristescu.
Gindrovel Dumitra, medic de familie, a explicat cum se administrează vitamina D3 bebeluşilor şi copiilor mai mari. La aproximativ o săptămână de la naştere, bebeluşul primeşte reţetă de la medicul pediatru sau medicul de familie pentru administrarea de vitamina D3 în scop profilactic. Nu se face dozare de vitamină D3 la copii decât atunci când medicul decide să recomande acest lucru. „Aici discutăm de anumite afecţiuni, acolo unde este suspicionată o deficienţă de vitamina D3, iar un medic poate să decidă”, a precizat Dr. Dumitra. Până la 18 luni, vitamina D3 se administrează profilactic, sub formă de picături. De la 18 luni până la 14 ani copiilor trebuie să li se administreze profilactic vitamină D, în lunile reci. (lunile cu r). După 14 ani administrarea se poate opri, însă numai la sfatul medicului.
„Vitamina D3 este implicată în metabolismul calciului, pe care îl ajută să fie fixat în oase astfel încât oasele noastre devin rezistente. În situaţia în care există un deficit de vitamina D3, în acel moment pot să apară anumite afecţiuni cum ar fi rahitismul carenţial la copii sau osteoporoza la persoane adulte, fapt care se poate finaliza cu apariţia unei fracturi pe os patologic.
Pentru a putea să prevenim acest lucru noi administrăm profilactic vitamina d3 în special pentru copiii sugari, la aproximativ o săptămână de la naştere, administrăm vitamina D3 sub formă de picături până la vârsta de 18 luni, iar de aici până la 12, 14 ani este recomandat ca toţi copiii în perioada septembrie – aprilie, adică în lunile cu r, să primească profilactic vitamina d3 sub formă de picături.
Nu este nevoie de dozarea vitaminei D3 pentru a putea să administrăm, pur şi simplu este un mecanism profilactic care ia în calcul acest deficit de vitamină d3 care nu trebuie să se traducă neapărat ca deficit la nivel seric, adică să găsim această analiză modificată. Pur şi simplu se previne apariţia acestor afecţiuni administrând profilactic”, a explicat medicul.
În general se consideră că dozele recomandate de vitamina D sunt, la adulţi, între 600 şi 2000 de UI/zi (unităţi internaţionale), la bebeluşi de 400 UI/ZI iar la copiii până în 18 ani între 600 şi 1000 UI/zi. Aceste doze pot fi modificate însă în funcţie de prezenţa anumitor afecţiuni în cazul pacienţilor, de aceea administrarea se face numai la sfatul medicului.
„Mai este încă un lucru foarte important de spus, faptul că practic singura etapă de vârstă în care există un echilibru al metabolismului calciului se întâlneşte în jurul decadei 20-30 de ani, în restul decadelor există acest deficit al metabolismului calciului, motiv pentru care trebuie să suplimentăm.
În ce situaţii trebuie să dozăm vitamina D3? Aici discutăm de anumite afecţiuni, acolo unde este suspicionată o deficienţă de vitamina D3 iar un medic poate să decidă. Mesajul pe care îl transmit este că în scop de screening nu avem suficiente evidenţe în acest moment ca să putem să recomandăm această dozare”, a explicat Dr. Dumitra.
Când poate să apară supradozaj de vitamină D la bebeluşi şi cu ce efecte asupra stării de sănătate. Este esenţial ca vitamina să fie administrată numai la sfatul medicului de familie sau medicului pediatru. „Poate să apară de exemplu litiaza renală, este una din complicaţiile frecvente care apare la bebeluşi în cazul în care se produce supradozaj”, a precizat Dr. Dumitra.
„Atunci când părinţii schimbă produsul şi pot să apară unele situaţii în care să zicem erau obişnuiţi cu 6-10 picături pentru a fi adminstrate la un copil, dintr-un anumit produs, în momentul în care schimbă şi concentraţia pe picătură este modificată în acel moment administrând 6-8 picături este posibil să ajugem la supradozaj.
Dozele sunt diferite în prevenirea rahitismului acut faţă de situaţia în care rahitismul este instalat şi este nevoie de tratamentul rahitismului. Pentru fiecare în parte este bine să consultăm medicul de familie, medicul pediatru care cunoaşte foarte bine dozajul corespunzător. Poate să apară de exemplu litiaza renală, este una din complicaţiile frecvente care apare la bebeluşi în cazul în care se produce supradozaj dar lucrurile pot să evolueze şi către forme mai severe.
Orice bebeluş care vine la medicul de familie la examenul de bilanţ, la externarea din maternitate , la vârsta de o lună, de două luni şi aşa mai departe sau cu ocazia oricărei prezentări la cabinetul medicului poate beneficia de o reţetă gratuită pentru eliberarea acestui produs de vitamina d3 dar în acelaşi timp poate beneficia şi de profilaxia anemiei feriprive, care este cu totul altă situaţie iar schema este un pic diferită. Nu acelaşi lucru se întâmplă pentru adulţi, vitamina D3 nu se regăseşte pe lista medicamentelor compensate”, a explicat medicul.
Cum se face prevenţia anemiei feriprive la bebeluşii născuţi prematur şi cum trebuie să fie administrate corect preparatele pe bază de fier.
„Dacă discutăm despre prevenirea anemiei feriprive trebuie ştiut că bebeluşii cu vârsta între şase şi nouă luni ar trebui să primească un anumit preparat de fier pentru o perioadă limitată de timp, trei luni, pentru a reface rezervele de fier. În cazul bebeluşilor care se nasc prematur, în această situaţie, deoarece rezervele de fier se formează în trimestrul 3 de sarcină, este posibil să aibă rezerve insuficiente motiv pentru care trebuie să începem prevenirea anemiei feriprive probabil mai devreme, de la două sau trei luni în funcţie de gradul de prematuritate.
De asemenea, dacă există anumite simpome şi la unul dintre examenele de bilanţ constatăm că e necesară efectuarea unei hemoleucograme şi vedem că e vorba de o anemie instalată în această situaţie, vom trece la aplicarea tratamentului cu preperate de fier astfel încât să nu ajungem în situaţia în care copilul să ajungă să dezvolte anemia feriprivă pentru că ea poate să aibă consecinţe atât în ceea ce priveşte dezvotarea somatică, al modului în care creşte şi mai ales din punct de vedere intelectual şi funcţional”, a explicat medicul.
Cum se administrează corect vitamina d în cazul copiilor, ce alimente trebuie să se regăsească în meniul acestora şi cât contează expunerea la soare. „Alimentaţie bogată în ouă, în carne, peşte gras, aduce nişte vitamină d în corp. Suplimentul este o doză pe care o aduci pe lângă o alimentaţie sănătoasă, el nu înlocuieşte alimentaţia”, a explicat pentru News.ro Ana Maria Daviţoiu, medic primar pediatru la Spitalul Clinic de Copii Dr. Victor Gomoiu din Capitală.
„Dăm valori diferite pentru copiii care provin din sarcini multiple, pentru copiii prematuri, dar în principiu doza de întreţinere este de 400-500 de UI ( unităţi internaţionale) pe zi. Dar asta ar trebui cumva corelată cu valoarea plasmatică, pentru că din experienţa noastră, din faptul că noi suntem medici de spital şi dozăm nivelul plasmatic al vitaminei d pentru pacienţii noştri în general găsim cu valori mici şi atunci punem o doză care să corecteze acest lucru.
Probabil că şi administrarea este discontinuă, şi modul de administrare. Este bine să fie însoţită de o masă, să fie administrat ritmat de mese, fiind o vitamină liposolubilă, se adinistrează copiilor mici cu mai mare uşurinţă dar pe măsură ce copiii cresc…cred că nivelul de conştientizare este cel mai important, este important ca părintele să înţeleagă cât de important este să-i secondeze cu vitamină D, pentru creştere, împotriva rahitismului, pentru imunitate, în aşa fel încât valorile să nu aibă oscilaţii mari,sezoniere, nu e o soluţie administrarea numai în lunile reci, asta e o administrare în orb, bună, dar în orb, ar trebui să menţii un nivel plasmatic pe tot parcursul anului, asta poate să spună numai medicul şi laboratorul care determină valoarea.
Ca să aduci vitamină D din alimentaţie este foarte greu, adică nu reuşeşti să aduci doza necesară. Evident, cu alimentaţie bogată în ouă, în carne, peşte gras, aduce nişte vitamină D în corp. Suplimentul este o doză pe care o aduci pe lângă o alimentaţie sănătoasă, el nu înlocuieşte alimentaţia, el vine în plus să completeze ce ai nevoie, trebuie să-i hrănim pe copiii noştri echilibrat, ţinând cont de sfaturile medicului de familie, pediatrului, nutriţionistului, în aşa fel încât să aibă şi acest aport care nu exclude suplimentul şi trebuie să ne împăcăm cu ideea că soarele nu este duşmanul nostru, există vitamina d care se face în piele numai că eu cred că, cumva, temerea a devenit mai mare decât beneficiul, nu vreau să trecem nici în extrema cealaltă, dar există o modalitate de a expune totuşi copiii la soare ca să ia acest beneficiu”, a explicat pentru News.ro Dr. Ana Maria Daviţoiu, medic primar pediatru.
