Bolojan a ieșit cu o manevră de PR perfect calibrată pentru vremuri de austeritate. Guvernul taie subvenția pentru partide, iar „presa prietenă” face restul — laudă discretă, cu ecou mare.
Doar că praful în ochi nu schimbă aritmetica. După „tăiere”, suma din 2025 revine de fapt la nivelul obișnuit din anii ne-electorali și e chiar ușor peste ce a virat statul către partide în 2023. Când scoți trompetele propagandei din cadru, se vede limpede că la mijloc nu e vreun sacrificiu, ci doar rebranding bugetar.
Anunțul a fost împachetat ca dovadă de „sobrietate” guvernamentală: de la 284 milioane lei creditați inițial în 2025, tăiem la 232 milioane lei. Sună abrupt, pare curajos, sugerează că „și ei strâng cureaua”. Numai că realitatea contabilă nu funcționează în titluri: 232 milioane lei este, în esență, înapoierea la platoul non-electoral pe care îl cunoaștem deja.
Iar dacă ne uităm la anul imediat precedent alegerilor — 2023 — această nouă „austeritate” e, cinic vorbind, confortabilă. Autoritatea Electorală Permanentă a virat atunci aproximativ 227 milioane lei, iar partidele au cheltuit circa 252 milioane lei folosind și rezerve din anii anteriori. Deci 2025, după tăiere, e sub nivelul cheltuit efectiv în 2023, dar peste cât a fost virat de stat în acel an. Atât despre eroism.
Cât e, de fapt, „tăierea”
Suma de 52 milioane lei scoasă din proiectul inițial pentru 2025 înseamnă cam 18% față de cele 284 milioane lei bugetate. Numai că, raportată la istoric, noua alocare de 232 milioane lei nu e o ruptură, ci un pas înapoi spre normalul de dinaintea anului electoral. Ce se vinde ca „gest” este, în termeni fiscali, o recalibrare la medie.
Narativa „n-am anunțat, n-am făcut paradă” se transformă astfel din modestie în metodă prin care creezi așteptări mari (284 mil.), tai la un nivel familiar (232 mil.), apoi lași zgomotul să muncească pentru tine. Pe scurt, managementul percepției în locul reformei reale a finanțării politice.
Ce spun cifrele din ultimii 5 ani
În 2021, subvențiile au stat în jurul a 232 milioane lei. În 2022, au urcat ușor, în zona 256 milioane lei. În 2023, virările efective au fost de circa 227 milioane lei; cheltuielile reale ale partidelor au ajuns pe la 252 milioane, diferența venind din rezerve. Toate acestea definesc platoul non-electoral: 230–260 milioane lei, cu oscilații între „alocat”, „virat” și „cheltuit”.
În 2024, an electoral, ecartul sare din grafic: aproximativ 386 milioane lei virate — un vârf structural, previzibil pentru un an cu runde multiple de alegeri. Tocmai de aceea 2024 este irelevant ca bază pentru comparație onestă: e o excepție, nu regula.
Iar 2025, după „tăiere”, revine la 232 milioane lei — exact pragul care se suprapune peste 2021 și se așază ușor peste suma virată în 2023. Asta nu e austeritate, e revenire la medie cu ambalaj nou.
Praful în ochi, nota de plată și ipocrizia „sacrificiului”
Românii știu cum arată austeritatea adevărată: taie servicii, îngheață salarii, amână investiții, crește taxe. În tot acest timp, mesajul că „și partidele suferă” pentru că primesc 232 milioane lei — o sumă aliniată cu anii ne-electorali — e o insultă la adresa inteligenței publicului. Nu „suferă”, doar revin acolo unde erau oricum.
Mai mult, fără o schimbare de paradigmă în modul în care sunt distribuiți și justificați banii, orice discuție despre „tăieri” e pur cosmetică. Subvențiile rămân o rentă politică opacă, cu reguli vagi și control public firav, iar „economia” pe 2025 e zero reformă: niciun criteriu de calitate, niciun stimulent pentru competiție internă, nicio descurajare a clientelelui.
Adevărul simplu: manevra de PR a Guvernului Bolojan maschează un status quo confortabil. Când dai jos purpura retoricii, 2025 arată ca 2021–2023, iar comparația cinstită cu 2023 arată chiar un plus față de virările de atunci. „Sacrificiul” e o poveste, nu o politică.
