Apneea obstructivă de somn și efectele sale asupra creierului
Apneea obstructivă de somn, o afecțiune caracterizată de obstrucția căilor respiratorii în timpul somnului, reduce nivelul de oxigen din organism și a fost asociată cu deteriorarea anumitor regiuni cerebrale esențiale pentru memorie. Aceasta este concluzia unui studiu publicat pe 7 mai 2025 în revista de specialitate Neurology®, aparținând Academiei Americane de Neurologie. Studiul a relevat o corelație semnificativă între gravitatea scăderii oxigenului în timpul somnului REM și modificările cerebrale observate. Cu toate acestea, cercetătorii subliniază că nu au demonstrat o cauzalitate directă între apneea de somn și degenerarea cerebrală.
Mecanismul apneei obstructive de somn
Apneea obstructivă de somn se produce atunci când mușchii gâtului se relaxează prea mult, blocând căile respiratorii și forțând persoana să se trezească frecvent pentru a respira. Această fragmentare a somnului contribuie la scăderi ale nivelului de oxigen, fenomen ce afectează, la rândul său, vasele mici de sânge din creier. Se estimează că acest tip de somn perturbat afectează grav starea generală de sănătate a individului.
Importanța somnului REM
Somnul REM este o fază neurofiziologică esențială, caracterizată prin visare intensă, fiind implicată în mai multe funcții importante, cum ar fi întărirea memoriei și procesarea emoțională a experiențelor. Datorită importanței sale, orice perturbare în acest stadiu poate avea consecințe negative asupra funcției cognitive și bunăstării mentale.
Desfășurarea studiului
Studiul a implicat 37 de participanți cu vârsta medie de 73 de ani, selectați cu atenție pentru a nu avea deficiențe cognitive evidente. Niciunul dintre participanți nu lua medicamente pentru somn, iar pe parcursul cercetării, aceștia au fost supuși unor teste de somn de lungă durată. Din total, 24 de participanți prezentau apnee obstructivă de somn.
Evaluarea nivelului de oxigen și a structurilor cerebrale
Cercetătorii au măsurat variabilitatea nivelului de oxigen din sânge în timpul somnului, inclusiv în timpul stadiului REM. De asemenea, au realizat scanări cerebrale pentru a evalua structura cerebrală. A rezultat că scăderile de oxigen în timpul somnului REM sunt legate de un număr mai mare de hiperintensități ale substanței albe, indicând posibile leziuni ale țesutului cerebral cauzate de afectarea vaselor mici de sânge.
Corelația dintre oxigen și sănătatea cerebrală
Nivelele minime de saturație a oxigenului din sânge, precum și durata expunerii la un nivel sub 90%, au prezis cantitatea totală de hiperintensități ale substanței albe observate în scanările cerebrale. Un nivel de oxigen de 90% sau mai puțin este considerat un semn de alarmă, având potențialul de a influența negativ sănătatea cerebrală.
Impactul asupra memoriei
Cercetătorii au evaluat, de asemenea, volumul hipocampului și grosimea cortexului entorhinal, două regiuni critice pentru procesele de memorie. Au constatat că numărul crescut de hiperintensități a fost asociat cu un volum redus și o grosime mai mică în aceste regiuni specifice ale creierului. Astfel, deteriorarea substanței albe poate influența capacitățile cognitive ale persoanelor afectate.
Teste de memorie și rezultatele acestora
Participanții au fost supuși unor testări de memorie atât înainte, cât și după somn, pentru a determina memoria dependentă de somn. S-a observat că deficitele în acest domeniu erau corelate cu o grosime diminuată a cortexului entorhinal, subliniind legătura dintre calitatea somnului și eficiența memoriei.
Implicarea în declinul cognitiv
Concluziile studiului sugerează că apneea obstructivă de somn poate avea un rol în declinul cognitiv asociat cu îmbătrânirea și chiar cu boala Alzheimer. Aceasta se poate realiza prin degenerarea regiunilor cerebrale care facilitează consolidarea memoriei în timpul somnului, o descoperire importantă care deschide ușa pentru viitoare cercetări.
Limitările studiului
Printre limitările studiului se numără faptul că majoritatea participanților erau de origine caucaziană și asiatică, ceea ce ridică întrebarea despre generalizabilitatea rezultatelor în rândul altor populații. Această variabilitate demografică ar putea influența aplicabilitatea descoperirilor în contexte mai largi.
