Conflictul din societatea românească
Politologul Marius Ghincea afirmă că conflictul apărut în societatea românească nu se va soluționa mai devreme de 10-15 ani. Acesta evidențiază o triplă ruptură: una culturală, în care tinerii se îndreaptă fie spre partidele de extremă dreaptă, fie spre cele progresiste, având un dezinteres crescut față de partidele tradiționale; ruptura clasică dintre dreapta și stânga; și o nouă diviziune între sistem și antisistem. Această ultimă ruptură a fost generată de alianța între PSD și PNL, cele două mari partide tradiționale.
Implicațiile alianței PSD-PNL
Ghincea, cercetător post-doctoral la ETH Zurich și co-fondator al Institutului Quartet din București, explică faptul că alianța PSD-PNL a dus la o pierdere semnificativă a opțiunilor pentru electorat. Decizia multor alegători de a se orienta spre AUR se datorează precisamente lipsei de alternative viabile. El susține că această criză va putea fi atenuată doar dacă PSD și PNL se vor distanța de la guvernarea comună, oferind astfel o opțiune credibilă celor nemulțumiți.
Contextul internațional și retorica politică din România
Într-un context internațional complicat, caracterizat de un risc crescut de conflict militar în diverse regiuni, inclusiv Europa de Est, Marius Ghincea observă o preluare a discursului lui Călin Georgescu de către candidații la președinție din România. El analizează retorica arătată de George Simion, Victor Ponta, Crin Antonescu și Nicușor Dan, subliniind că, în cazul în care unul dintre primii doi candidați ar câștiga, există riscul unei schimbări semnificative în orientarea României. Ghincea avertizează că, pentru prima dată după 30 de ani, consensul de la Snagov, care a certificat aderarea României la UE, NATO și parteneriatul cu SUA, ar putea fi contestat.
Posibile orientări politice ale României
Potrivit analizei lui Ghincea, dacă George Simion sau Victor Ponta sunt aleși, ar putea apărea o realiniere a României către Est, promovând relații mai strânse cu Rusia, China și alte regimuri autoritare, similar cu abordările lui Vucic din Serbia sau Orban din Ungaria. În contrast, candidații care susțin menținerea României în alianțele occidentale sunt Elena Lasconi și Nicușor Dan.
Divizarea culturală a electoratului tânăr
Ghincea explică faptul că divizarea culturală s-a intensificat, aproape jumătate dintre tinerii care au votat pentru prima dată în noiembrie au optat pentru Călin Georgescu sau George Simion, în timp ce cealaltă jumătate a votat pentru candidați liberali progresiști, printre care USR, SENS, REPER, DREPT. Astfel, PSD și PNL par să aibă o bază de susținere predominantă în rândul adulților mai în vârstă, precum pensionarii și angajații cu experiență în câmpul muncii.
Interviu cu Marius Ghincea
Matei Udrea: Domnule Marius Ghincea, vă mulțumesc pentru că ați acceptat acest interviu. Credeți că actualii candidați la președinția României reflectă viziunea lui Călin Georgescu, care contestă direcția pro-europeană a țării?
Marius Ghincea: Într-adevăr, majoritatea candidaților au preluat idei din retorica lui Călin Georgescu, cu excepția Elenei Lasconi. Chiar și Nicușor Dan utilizează unele dintre elementele de discurs ale lui Georgescu. Aceasta seacă un diagnostic al politicii externe a României și propune o abordare alternativă. Diagnosticul său se centerază pe dependența României de parteneri externi și pe nevoia de o evaluare responsabilă a acestei situații.
Efectele pe termen lung ale orientării politice
Aceste teme de politică externă sugestive indică o schimbare rapidă în peisajul politic românesc, făcând anticipările asupra viitorului politic al țării tot mai complicate. Este clar că o polarizare întărită și o pierdere a încrederii în partidele tradiționale vor influența alegătorii români în ani următori. Cu o tineret tot mai angajat în discuții politice, viitorul partidelor mari ar putea fi în pericol, lăsând loc unei reevaluări a rolului acestora în societate.
Considerații finale asupra alegerilor viitoare
Pe termen lung, perspectivele României sunt influențate de percepțiile asupra securității internaționale și despre rolul partidelor politice, ceea ce subliniază complexitatea din peisajul acestui sector. Indiferent de câștigători, direcția pe care o va lua România va depinde, fără îndoială, de modul în care fiecare dintre factori relevanți va reuși să răspundă nevoilor și așteptărilor cetățenilor.
Contextul politic extern românesc
Marea majoritate a societății românești, împreună cu elitele locale, recunosc de ceva vreme că politica externă a României este caracterizată prin lipsă de asertivitate și pasivitate, mai ales în relațiile cu partenerii occidentali la Bruxelles. Călin Georgescu vine să critice această abordare a politicii externe românești, adoptând o poziție ce se abate de la tradiționala politică externă. El confirmă percepția generalizată conform căreia aceasta funcționează sub potențial și propune o diversificare a politicii externe, care să nu fie exclusiv orientată spre Occident, dar care să imite mai degrabă exemplele de la Belgrad, sub conducerea lui Aleksandar Vucic, și la Budapesta, unde Viktor Orban își exercită influența. Atât Georgescu, cât și ceilalți candidați au împrumutat elemente din acest discurs referitor la necesitatea unui tratament pentru revigorarea politicii externe românești, însă în moduri variate.
Critica lui Victor Ponta
Unul dintre cei care au adoptat un discurs similar este Victor Ponta, care a integrat critici referitoare la politica externă românească. La fel ca Georgescu, Ponta susține diversificarea relațiilor externe, pledând pentru o îmbunătățire a relațiilor cu Beijingul și Moscova, inspirat de modelul adoptat de Vucic, Orban sau Erdogan. Chiar dacă susține Ucraina, el reușește să mențină contactele cu Federația Rusă și dezvoltă parteneriate strategice și cu Statele Unite, având într-o manieră paradoxală și o competiție cu acestea în regiuni precum Siria. Astfel, Victor Ponta își asumă un discurs semnificativ din punct de vedere critic, acompaniat de o viziune mai deschisă asupra diversificării externe.
Perspectivele lui George Simion
În cadrul acestui peisaj politic, George Simion adoptă și el o parte a discursului critic, deși cu unele nuanțe diferite. Spre deosebire de Ponta și Georgescu, Simion nu susține o orientare clară spre Est, în direcția Federației Ruse sau a Chinei. De fapt, el consideră Rusia o amenințare și pledează pentru o viziune mai suveranistă, având în vedere că ar trebui să acționăm independent de aliații occidentali. Această poziție stârnește întrebări despre autenticitatea viziunii sale, dar reflectă totuși o provocare la adresa paradigmei tradiționale a politicii externe românești.
Impactul lui Nicușor Dan asupra discursului politic
De asemenea, Nicușor Dan manifestă o poziție critică față de politica externă actuală, dorind o abordare mai asertivă pe scena internațională, însă ântr-o optică pro-europeană. Elementele preluate de Dan din discursul lui Georgescu sunt mai ales legate de diagnosticul problemelor, dar nu în aceeași măsură de soluții. Critica sa se centrează mai mult pe evaluarea situației internaționale, fără a contura un plan concret pentru diversificarea activităților externe.
Discursul electoral al lui Crin Antonescu
În mod similar, Crin Antonescu, în noul său program electoral, recunoaște gravitatea situației actuale a politicii externe românești. Îndemnul său pentru diversificarea orientării externe se aliniază cu viziunea lui Georgescu, dar diferă în intenții. Antonescu propune să construiască noi alianțe în Asia, în timp ce Georgescu se concentrează pe crearea de legături mai strânse cu Federația Rusă și China. Lectura programului lui Antonescu va revela utilizarea frecventă a termenului „diversificare”, arătând astfel o linie comună, dar cu direcții distincte.
Paralela între candidați
Așadar, observăm o tendință comună în rândul candidaților de a critica și de a diseca situația actuală a politicii externe românești, fiecare având însă acoperiri și soluții diferite. De la unii care militează pentru un parteneriat consolidat cu forțe estice, la alții care doresc o reafirmare a legăturilor cu Occidentul, debaterea actuală relevă complexitatea alegerilor pe care România le are în contextul geopolitic. Această diversitate de viziuni politice conturează un peisaj în continuă schimbare, unde România caută în mod activ să își redefinească rolul pe scena internațională.
Examinarea opțiunilor politice
O astfel de analiză ar trebui să fie atent monitorizată, deoarece alegerile politice și deciziile luate de cei care aspiră la funcții de conducere pot influența în mod semnificativ viitorul României pe plan internațional. Astfel, în acest climat complex, este esențial pentru electorat să fie informat și să înțeleagă mai bine propunerile candidaților, pentru a putea alege în consecință.
Relația dintre România și partenerii internaționali
În concluzie, politica externă a României va continua să fie un subiect controversat și dezbătut pe scena politică. Este crucial ca deciziile luate să reflecte nu doar interesele naționale, ci și angajamentele internaționale asumate de România, pentru a asigura un viitor stabil și prosper în relațiile cu ceilalți actori globali. Această tranzacție de idei și propuneri ar putea determina nu doar traiectoria politică a viitorului, ci și stabilitatea internațională a regiunii. Pe măsură ce aceste discuții progresează, rămâne de văzut cum se va poziționa România pe acest tablou geopolitic dinamic.
Problemele viitorului politic
Dacă Simion sau Ponta ajung la Cotroceni, România s-ar putea confrunta cu o transformare semnificativă a orientării sale în politica externă. Se estimează o reducere a sprijinului acordat Ucrainei, posibil chiar și normalizarea relațiilor cu China și Federația Rusă. Această schimbare ar putea duce România într-o nouă coaliție europeană de lideri care adoptă politici iliberale, similare cu cele din Budapesta, Belgrad și Bratislava.
Consensul de la Snagov
În ultimii 25-30 de ani, țara noastră a urmat o direcție clară, bazată pe apartenența la NATO, Uniunea Europeană și parteneriatele cu Statele Unite. Marius Ghincea subliniază că direcția politică externă a României depinde de viitorul președinte. Consensul de la Snagov, care a fost baza politicii externe românești, se sprijină pe trei piloni fundamentali: integrarea europeană, apartenența la NATO și parteneriatul strategic cu SUA. Acești piloni nu au fost contestați timp de aproape 30 de ani, politica externă rămânând un subiect marginal în campaniile electorale.
Politizarea politicii externe
În prezent, se observă o politizare a subiectelor externe, iar societatea românească se împarte în trei curente principale. Primul curent este cel care susține continuarea consensului de la Snagov, menținând integrarea în UE, alături de statutul NATO și de parteneriatul cu SUA. Al doilea curent, reprezentat de Simion și Ponta, aspiră la o diversificare a direcției politice externe, propunând o strategie de tip hedging. În fine, un al treilea curent, marginal, promovat de doamna Șoșoacă, sugerează abandonarea relațiilor cu Occidentul pentru a reveni la legăturile istorice cu Estul și cu lumea ortodoxă.
Viitorul președintelui României
Deciziile luate după alegerile viitoare vor fi influențate de cine va câștiga președinția. Președintele va avea autoritatea de a stabili direcția politicii externe. Dacă unul dintre candidații menționați preia conducerea, se prevăd schimbări semnificative, inclusiv scăderea sprijinului pentru Ucraina și îmbunătățirea relațiilor cu China și Rusia, promițând o politică externă asemănătoare cu cea adoptată de regimul ungar, sârbe și slovac.
Realități externe
Dincolo de problemele interne, România se confruntă și cu realitățile externe. Matei Udrea pune pe tapet o întrebare crucială: ce se va întâmpla dacă România va trebui să aleagă între Uniunea Europeană și Statele Unite, în cazul în care aceste entități se îndepărtează tot mai mult una de cealaltă? Marius Ghincea remarcă dificultatea acestei alegeri, având în vedere că țara noastră depinde de ambele alianțe. Statele Unite oferă securitate militară, în timp ce Europa contribuie la prosperitatea și securitatea economică.
Implicarea politică românească
Este esențial ca România să rămână ancorată în această dualitate, pentru că atunci când cele două părți se află în dezacord, poziționarea devine extrem de complicată. Ghincea subliniază că nu este realist să se aștepte ca România să-și poată alege o parte în aceste tensiuni internaționale. În concluzie, viitorul politic al României va depinde de alegerile care se fac acum, iar orientarea externă a țării ar putea suferi modificări radicale, în funcție de liderii care vor accede la putere.
Prioritizarea relațiilor externe
Elena Lasconi și Nicușor Dan se află în fruntea candidaților care doresc să prioritizeze relațiile cu partenerii internaționali. Aceștia promovează o abordare care are la bază colaborarea strânsă cu actorii globali, având ca scop menținerea unui echilibru stabil în politica externă a României. Pe de altă parte, actorii politici care aleg o direcție diferită s-ar putea îndrepta spre o politici externe mai puțin orientate spre parteneriatele tradiționale.
Reflecții asupra viitorului
Este esențial ca dezbaterile actuale să fie informate și să reflecte nevoile și așteptările cetățenilor români, atât pe plan intern, cât și pe scena internațională. România trebuie să rămână vigilentă și să-și ajusteze politica externă conform contextului internațional în continuă schimbare. Acest lucru va asigura nu doar securitatea națională, ci și prosperitatea economică de care depind milioane de români.
Decizii dificile în politica României
Matei Udrea: Sunt de acord cu observația dumneavoastră, dar în viață trebuie să iei decizii dificile. Nu poți să te afli în balanță sau să te identifici simultan cu ambele părți. România a trecut prin momente critice în istorie, în care a fost nevoită să facă alegeri, chiar și atunci când aceste alegeri erau dificile.
Preferințele României în context transatlantic
Marius Ghincea: În prezent, România ar trebui să găsească o soluție pentru remedierea problemelor legate de relațiile transatlantice, astfel încât să fie menținuți cei doi piloni fundamentali. Dacă România va fi constrânsă să aleagă, nu este evident cum se va decide. Preferința mea personală este ca țara să se integreze mai profund în Uniunea Europeană, inclusiv pe plan militar. Această opțiune, însă, nu este ușoară, dat fiind că Uniunea Europeană și partenerii săi nu au întotdeauna capacitățile și credibilitatea necesare pentru a oferi garanții de securitate.
Politicienii români se confruntă cu o sarcină complexă, indiferent cine ar fi aceștia. Indiferent dacă ne referim la domnii Simion, Ponta, Antonescu sau Dan, le va fi greu să se pronunțe într-o direcție sau alta din cauza costurilor imense implicate. Ideal ar fi ca România să nu fie nevoită să facă o astfel de alegere. Totuși, dacă va fi cazul, totul depinde de cine va fi președintele țării și cine va conduce guvernul. Eu sper, și subliniez că această speranță nu se bazează pe analize, ci este pur și simplu o preferință personală, că vom prioritiza relațiile cu partenerii europeni, în eventualitatea în care Statele Unite decid să-și reducă angajamentele.
Candidați pro-europeni la președinție
Matei Udrea: Există vreo candidatură la președinție care vi se pare mai predispusă către o integrare mai profundă în Uniunea Europeană?
Marius Ghincea: Doi candidați mi se par promițători în acest sens: Elena Lasconi și Nicușor Dan.
Ambiguitatea discursului politic în România
Matei Udrea: Domnule Ghincea, credeți că avem de-a face cu o elită politică românească care adoptă un dublu limbaj? Având în vedere că oficial ne prezentăm la Bruxelles și Washington cu idealuri de liberalism, democrație și economie de piață, în schimb, folosim un alt tip de discurs intern, mai înclinat spre idei inspirate de modelul rusesc, cum ar fi naționalizarea unor întreprinderi sau acuzații că suntem sclavi ai Europei?
Marius Ghincea: Aceasta este o întrebare complicată. Observăm un discurs naționalist din partea unor candidați care, oricum, nu doresc să colaboreze prea mult cu Bruxelles-ul. De exemplu, domnul Ciolacu pare să aibă mesaje diferite pentru audiențe variate. Politica democratică tinde să creeze astfel de disparități, iar politicienii, în special cei cu acte de cinism, fac adesea astfel de ajustări. Domnul Ponta, să spunem, este adesea perceput ca un cameleon, care își schimbă mesajele în funcție de confortul contextului.
Din acest punct de vedere, este credibil ceea ce susțineți. Totuși, nu doar în România se întâlnesc politicieni care comunică mesaje variate pentru audiențe diverse. Problema spinoasă nu este neapărat dublul limbaj, ci mai degrabă absența unui limbaj clar. Capacitatea de a formula o viziune coerentă și mesaje strategice clare este extrem de limitată în rândul elitei politice românești. Acest deficit este evident în modul în care actorii, fie din societate, fie internaționali, profită de aceste lacune pentru a diviza, polariza și radicaliza societatea românească.
Perspectivele pe termen lung în politică
Matei Udrea: Aș dori să dezvoltăm ideea pe care ați menționat-o anterior. Există o tendință de fragmentare a peisajului politic din România, și se ridică întrebarea: ce ne așteaptă în viitor?
Marius Ghincea: Conflictul din societatea românească este departe de a fi rezolvat. Actualmente, ne aflăm într-un nou clivaj politic, unul care va dura cel puțin 10-15 ani. Scena politică a suferit o realiniere pe noi clivaje: cultural, dreapta-stânga, precum și un clivaj sistem-antisistem. Cartelizarea partidelor PNL și PSD a dus inevitabil la ascensiunea AUR, care capitalizează pe aceste divergente. Viitorul politic va depinde semnificativ de modul în care aceste clivaje se vor dezvolta și de răspunsul publicului față de ele.
Refuzul elitelor de a reforma statul
Principala problemă internă a României este considerat refuzul elitelor de a implementa reforme în stat. Aceasta este o cerință a cetățenilor care se face auzită de mai mulți ani. Întrebarea se naște: cum se va rezolva acest conflict în societatea românească? Marius Ghincea susține că o soluție nu va fi în vedere. Acesta argumentează că ne aflăm în fața unui nou clivaj politic, care se estimează că va dura între 10 și 15 ani. Dacă cineva crede că acest clivaj se va rezolva rapid, se înșală. Analizele sociologice actuale indică similitudini cu situația politică din Bulgaria, unde au avut loc șapte rânduri de alegeri, generate de nemulțumiri similare cu cele întâlnite în România pe cale de realizare.
Realinierea clivajelor politice
Marius Ghincea menționează că în Bulgaria, ca și în România, scena politică s-a realiniat pe noi clivaje. Aceasta include clivajul cultural, care coexistă cu clivajul tradițional dreapta-stânga și cu un clivaj emergent sistem-antisistem. O modalitate de a atenua impactul clivajului sistem-antisistem ar fi ca PNL și PSD să nu mai formeze o coaliție de guvernare. Cartelizarea acestor partide a dus la o creștere a AUR, dar în trecut, românii au căutat soluții în partidele mari alternând între PNL și PSD. când un partid era la guvernare, cetățenii nemulțumiți se îndreptau spre votarea celuilalt. O alianță între PNL și PSD a dus la o căutare a alternativelor, inițial prin USR, care nu a reușit să răspundă așteptărilor, iar AUR a apărut ca o opțiune mai atractivă pentru o parte semnificativă a populației.
Preferințele generației tinere
Ghincea subliniază și clivajul cultural, remarcând că tinerii reprezintă o categorie importantă de alegători. Aproape jumătate dintre cei care au votat pentru prima dată la alegerile recente au optat pentru candidați precum Călin Georgescu sau George Simion, în timp ce cealaltă jumătate a votat pentru candidați din rândul liberalilor progresiști, inclusiv USR, SENS, REPER, și DREPT. Aceasta sugerează o diviziune profundă între generații și viziuni politice.
Incertitudini privind PSD și PNL
Matei Udrea întreabă dacă PSD și PNL sunt în mediul politic, în mod real, relevante pentru viitor. Marius Ghincea răspunde că aceste partide atrag în special voturile publicului mai în vârstă, în timp ce tineretul caută alte alternative, ceea ce evidențiază o prăpastie între generații și perspectivele politice diferite.
Deriva către autoritarism
O altă întrebare importantă ridicată de Udrea se referă la tendințele autoritariste din România, având în vedere degradarea statutului democrației românești. Ghincea afirmă că erodarea democrației nu s-a petrecut brusc, ci este un proces care are loc de ani de zile. Observăm o deteriorare a instituțiilor fundamentale și a normelor democratice, o tendință globală care afectează caracterul democratic al statului. Astfel, clivajul din societate creează oportunități pentru elitelor politice de a captura instituții și de a diminua drepturile fundamentale.
Forțele reformiste în societate
Marius Ghincea are încredere că există forțe reformiste în societate, dar îl preocupă fragmentarea acestora. Acesta subliniază faptul că partidele reformiste par să fie mai mult în competiție între ele decât cu partidele tradiționale. Eficiența acestor reformi depinde de capacitatea lor de a depăși diferențele interne și de a colabora pentru a aduce schimbarea dorită.
Perspectivele politicii externe
În ce privește politica externă, Marius Ghincea nu anticipează o transformare a Europei într-o federație. Acesta consideră că la nivel global vom asista la o competiție mai acerbă, cu un risc crescut de conflicte în Asia de Sud și de Sud-Est, în Orientul Mijlociu și în Europa de Est. Există o preocupare reală că Federația Rusă ar putea să pună la încercare capacitățile de descurajare ale NATO. Pe termen lung, ne putem aștepta la un deceniu turbulat, cu provocări semnificative pe plan internațional, inclusiv în legătură cu tensiunile din jurul Taiwanului și Mării Chinei de Sud, și riscuri sporite de conflicte între Coreea de Nord și Coreea de Sud.
