Raportul ODNI din 2021
În 2021, Biroul Directorului Serviciului Național de Informații (ODNI) a publicat un raport în care erau expuse informațiile recent declasificate despre fenomenele aeriene neidentificate (UAP). De atunci, Departamentul Apărării a prezentat anual rapoarte despre aceste UAP prin intermediul All-domain Anomaly Resolution Office (AARO). Totuși, rămâne o carență semnificativă de date științifice accesibile publicului, conform afirmațiilor prin intermediul sciencealert.com.
Studiul de la Harvard-Smithsonian
Într-o încercare de a aborda această problemă, un nou studiu realizat sub egida Centrului Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică (CfA) și Proiectului Galileo propune utilizarea unei camere în infraroșu pentru tot cerul, denumită Dalek, pentru a căuta posibile indicii ale unor nave spațiale extraterestre.
Coordonatorul studiului, Laura Domine, o bursieră postdoctorandă Keto-Galileo la Universitatea Harvard, a colaborat cu cercetători de la CfA, Proiectul Galileo, Observatorul Whitin, Coaliția științifică pentru studii UAP și Atlas Lens Co.
Rezultatele propunerii au fost prezentate în cadrul Conferinței 2025 Lunar and Planetary Science Conference (2025 LPSC), care s-a desfășurat între 10 și 14 martie în The Woodlands, Texas.
Instrumentul Dalek
Instrumentul propus în studiu poartă numele Dalek, inspirat de mașinile antagoniste din franciza Doctor Who. Proiectul se bazează pe sugerările formulate de NASA într-un raport independent din 2023, care preciza:
„Senzorii viitorului, specific creați pentru detectarea UAP trebuie să fie adaptați la variabile de timp de milisecunde pentru a îmbunătăți procesul de detecție. Totodată, sistemele de alertă ar trebui să aibă capacitatea de a monitoriza și de a distribui rapid și eficient informațiile despre evenimentele tranzitorii. Platformele multisenzor sunt esențiale pentru a oferi o imagine de ansamblu a unui eveniment UAP. Este necesară înregistrarea mișcării unui obiect, a formei acestuia (date imagistice), a culorii (date multispectrale sau hiperspectrale) și a altor caracteristici fonice și senzoriale.”
Lucrarea detaliază acest observator terestru, care funcționează pe principiul multimodalității și multispectralității, reprezentând prima instalație pusă în operare la Institutul Galileo, împreună cu procesul de calibrare necesar pentru obținerea de date precise.
Conducerea proiectului Galileo
Profesorul Avi Loeb, care deține funcția de profesor de științe Frank B. Baird Jr. la Universitatea Harvard, precum și director al Institutului pentru Teorie și Calcul din cadrul CfA, este liderul proiectului Galileo din 2021. Într-o discuție despre acest subiect, el a menționat:
„Datele guvernului SUA sunt adesea clasificate, fie pentru că provin de la senzori a căror utilizare este restricționată, fie pentru că nu sunt complet înțelese și ar putea avea relevanță în contextul securității naționale. În cazul în care există incertitudini, aceste date nu sunt comunicate publicului sau comunității științifice. Cu toate acestea, cerul este o resursă neclasificată și, în consecință, proiectul Galileo gestionează un observator pentru tot cerul la Universitatea Harvard, construind alte două observații în Pennsylvania și Nevada, cu scopul de a identifica obiecte anormale în infraroșu, optic, radio și audio.”
Detectarea obiectelor ceresti
Loeb a explicat că cele trei observații sunt capabile să detecteze aproximativ 100.000 de obiecte pe lună, acumulând deja date despre aproximativ 1 milion de obiecte. Aceasta reprezintă cea mai extinsă și detaliată bază de date despre obiectele aflate în cer, un demers semnificativ în domeniul cercetării UAP.
Relevanța datelor pentru știință
Importanța colectării de date riguroase și neclasificate nu poate fi subestimată, având în vedere că aceste informații pot contribui la înțelegerea mai profundă a fenomenelor aeriene neidentificate. Colaborarea dintre instituții și cercetători este primordiala pentru clarificarea and gândirea critică cu privire la subiect.
În contextul actual, inițiativele care vizează obținerea de informații clare și valoroase privind UAP pot influența politicile de apărare și cercetare științifică, deschizând noi direcții de investigație in spațiul cosmic. Pe măsură ce descoperirile se adună, se așteaptă ca discuțiile să se intensifice, atât în cercurile științifice, cât și în cele publice.
Proiectul Galileo și analiza NEO-urilor
Proiectul Galileo a creat o bază de date detaliată despre obiectele de tip NEO (Near-Earth Objects), folosind un sistem avansat de învățare automată pentru analizarea acestora. Acesta utilizează un software bazat pe un model YOLO (You Only Look Once) destinat detectării obiectelor și un algoritm SORT (Simple Online and Realtime Tracking) care permite reconstrucția traiectoriilor acestora.
Algoritmi utilizați pentru detectare
Baza de date și algoritmii folosiți sunt antrenați pe imagini cu obiecte cunoscute, cum ar fi avioane, drone, baloane, păsări și sateliți. Această tehnologie le oferă posibilitatea de a clasifica UAP (Unidentified Aerial Phenomena) observate și de a identifica anomaliile. De asemenea, lucrarea include un rezumat al primelor cinci luni de activitate ale observatorului.
Numărul obiectelor detectate
În această perioadă, echipa de cercetare a detectat aproximativ 500.000 de obiecte. Din acestea, aproximativ 16% din traiectoriile reconstruite, adică în jur de 80.000, au fost considerate anormale cu un grad de încredere de 95% și au fost examinate manual prin imagini cu infraroșu.
Ambiguitatea unor traiectorii
Printre obiectele analizate, 144 de traiectorii au fost clasificate ca rămânând ambigue. Cercetătorii consideră că acestea sunt, cel mai probabil, obiecte banale care nu pot fi clasificate fără informații suplimentare privind distanța sau alte date senzorale. Loeb, unul dintre cercetători, a afirmat:
„În primele cinci luni de operare, am evaluat circa o jumătate de milion de obiecte și am testat capacitatea noastră de clasificare fără date despre distanță. În viitor, ne propunem să măsurăm distanțele până la obiecte prin triangularea efectuată de mai multe detectoare în diverse observatoare. Acest lucru ne va ajuta să determinăm viteza și accelerația diferitelor tipuri de obiecte și să le identificăm pe cele anormale.”
Comparatii cu studiile guvernamentale
Comparativ, studiile efectuate de agenții guvernamentale, precum AARO, care beneficiază de date radar și senzori multipli, au constatat că doar aproximativ 3% din cazurile studiate au rămas ambigue.
Obiectivele pe termen lung
Loeb subliniază că scopul final al cercetătorilor este identificarea anomaliilor care ar putea reprezenta dovezi ale unei civilizații avansate din punct de vedere tehnologic, cunoscute sub denumirea de „tehnosignaturi”.
„Obiectivul nostru este să investigăm dacă există obiecte care prezintă caracteristici sau moduri de zbor neobișnuite. Chiar și în cazul în care un astfel de obiect ar fi găsit odată la un milion, ar putea semnala cea mai remarcabilă descoperire științifică din istorie. Un astfel de obiect ar putea indica existența unei civilizații extraterestre de la care am putea învăța tehnologii și științe superioare în comparație cu cele dezvoltate de omenire în ultimele secole.”
