Misiunea de recuperare a epavei
În dimineața zilei de 13 septembrie, Brendon Baillod și Bob Jaeck s-au angajat într-o expediție de trei zile pentru a-l localiza pe John Evenson în adâncurile lacului Michigan. Epava remorcherului cu aburi, scufundat în anul 1895, a fost evitată de oameni timp de câteva decenii. Un club local de scufundări a oferit o recompensă de 500 de dolari pentru găsirea sa, conform surselor media locale.
Documentele istorice și planificarea căutării
Cu mulți ani înainte de această misiune, cei doi istoriști de marină de la Wisconsin Underwater Archeology Association au strâns informații despre remorcherul cu aburi, inclusiv rapoarte întocmite de căpitanul navei. Aceste documente le-au permis să își limiteze căutarea la câteva mile nord-est de Algoma, Wisconsin.
Condițiile mării și ajustarea planului
La sosirea lor în zona de căutare, Baillod și Jaeck s-au confruntat cu valuri agitate pe lacul Michigan, aproape imposibil de gestionat cu echipamentele sonar. Au realizat că apa era mai profundă decât estimaseră, așa că au decis să îndrepte nava către sud, îndreptând pupa în direcția valurilor și retrăgându-se sub punte pentru a-și ajusta strategia de căutare.
Descoperirea epavei
La cinci minute după ajustarea planului, la aproximativ 400 de metri distanță de locația programată, echipamentul sonar a detectat un cazan imens cu aburi. Baillod și Jaeck au realizat că descoperiseră epava și s-au privit unul pe altul, amândoi șocați de revelație.
Detalii despre epava găsită
Rămășițele lui John Evenson, remorcherul cu aburi construit în Milwaukee, se aflau la 8 kilometri nord-est de Algoma, la o adâncime de 50 de metri sub apă. După confirmarea descoperirii, istoricii marini au desfășurat un vehicul subacvatic operat de la distanță, care a scos la lumină elicea și motorul cu aburi ale remorcherului, precum și resturile care conțineau echipamentele navei. Acest lucru a oferit o privire asupra tehnologiei utilizate la sfârșitul secolului 19.
Importanța istorică a remorcherului
Descoperirea epavei pune în evidență un moment semnificativ din istoria orașului Milwaukee și a comitatului Door, conform lui Baillod. Remorcherul cu aburi și figura lui John Evenson au fost subiecte de interes pentru Baillod timp de zeci de ani.
Contribuția lui John Evenson la comunitatea maritimă
John Evenson a avut un impact deosebit asupra comunității maritime din Milwaukee la sfârșitul anilor 1800. El a fost căpitanul stației de salvare U.S. Life-Saving Service Station în anii 1870 și ’80. A decedat la vârsta de 40 de ani, lăsând în urma sa o soție și trei copii.
Istoria remorcherului construit de Evenson
Remorcherul, realizat de Evenson în Milwaukee în 1884, a fost vândut lui George Spear, care l-a mutat în Door County pentru a-și desfășura activitatea în comerțul cu lemn. A fost utilizat pentru a tracta plute de bușteni, iar în 1890 a fost achiziționat de frații John și Alexander Laurie pentru a asigura transportul navelor și barjelor. John Laurie era căpitanul când nava s-a scufundat.
Detaliile accidentului naval
Pe 5 iunie 1895, în timpul unei misiuni de ajutor pentru barja cu aburi I.W. Stephenson, John Evenson s-a apropiat prea mult, fiind lovit de aceasta. Remorcherul s-a răsturnat și s-a scufundat rapid, iar patru membri ai echipajului au fost salvați. Din păcate, Martin Boswell, pompierul navei, se afla sub punte și a dispărut odată cu epava.
Perseverența în descoperirea istoriei maritime
Declarațiile lui Baillod indică faptul că această căutare a avut o semnificație profundă, nu doar personală, ci și pentru comunitatea locală. Această explorare a subliniat angajamentul lor de a restitui istoria și a readuce la lumină povești uitate. Misiunea lor demonstrează că, chiar și după decenii de uitare, istoria poate fi găsită și celebrată prin eforturile celor pasionați de trecut.
Descoperiri semnificative în istoria marină
Baillod și Jaeck continuă să facă descoperiri importante în domeniul epavelor și al istoriei maritime. Recent, în 2023, cei doi cercetători au localizat rămășițele intacte ale goeletei de canal Trinidad, care măsoară 138 de picioare, în apropierea orașului Algoma.
Tragedia scufundării goeletei Trinidad
Goeleta Trinidad s-a scufundat pe 5 mai 1881, în timp ce naviga spre sud, în direcția orașului Milwaukee, după ce a suferit o scurgere. Deși incidentul a fost grav, nu s-au înregistrat pierderi de vieți omenești, cu excepția mascotului vasului, un câine din rasa Newfoundland, care dormea liniștit într-o cabină.
Recorduri în descoperirile din Lacul Michigan
Anul trecut, echipa lui Baillod și Jaeck a descoperit un total de 13 epave în apele Lacului Michigan din Wisconsin, stabilind astfel un nou record în ceea ce privește numărul de epave identificate în acea zonă. Această realizare marchează o continuare a succesului lor în studiul și conservarea istoriei maritime.
Descoperirea vasului Margaret A. Muir
La începutul acestui an, cei doi au identificat vasul Margaret A. Muir, o goeletă cu trei catarge de 130 de picioare, care a fost implicată într-un accident pe 30 septembrie 1893, când a fost inundată de un val uriaș. Rămășițele acestui vas se află, de asemenea, în zona Algoma.
Valoarea descoperirilor recente
Găsirea unor epave recente, precum cea a lui John Evenson, este considerată o realizare specială, chiar și după o experiență de peste trei decenii în domeniu. Aceste descoperiri continuă să fascineze cercetătorii și pasionații de istorie maritimă.
Entuziasmul față de explorările marine
„Nu se demodează niciodată”, a declarat Baillod, referindu-se la entuziasmul generat de fiecare descoperire. „Este întotdeauna interesant”, a adăugat el, subliniind importanța acestor studii pentru cunoașterea istoricului maritim.
Impactul asupra comunității și patrimoniului local
Descoperirile epavelor nu doar că îmbogățesc cunoștințele istorice, dar contribuie și la conștientizarea patrimoniului maritim local. Astfel de realizări atrag și atenția asupra importanței conservării istoriei și culturii maritime, iar comunitățile locale sunt invitate să participe la aceste inițiative.
Colaborări pentru protecția epavelor
Cercetarea și identificarea epavelor sunt adesea realizate în colaborare cu organizații locale și experți în domeniu. Aceste parteneriate facilitează conservarea și protecția siturilor istorice, asigurându-se că descoperirile sunt bine documentate și, pe cât posibil, păstrate pentru generațiile viitoare.
Educația și informarea publicului
Activitățile de descoperire a epavelor sunt însoțite frecvent de evenimente educaționale care încurajează publicul să învețe mai multe despre istoria maritimă. Expozițiile, seminariile și prezentările sunt modalități prin care Baillod, Jaeck și alți experți împărtășesc cunoștințele acumulate și inspiră tinerii să se implice în conservarea patrimoniului.
Viitorul explorărilor maritime
Privind spre viitor, Baillod și Jaeck speră să continue descoperirile și să dezvăluie mai multe dintre misterele ascunse ale apelor Lacului Michigan. Această muncă nu se limitează doar la găsirea de epave, ci implică și studiul contextului istoric în care acestea au operat, lucru esențial pentru înțelegerea completă a impactului pe care navigația l-a avut asupra regiunii.
O moștenire care merită păstrată
Epavele descoperite nu reprezintă doar relicve ale trecutului, ci și o oportunitate de a reflecta asupra istoriei maritime și asupra legăturii dintre oameni și apă. Într-o lume în continuă schimbare, aceste descoperiri ne reamintesc de importanța moștenirii maritime și de valorile durabile pe care le pot oferi acestea comunităților. Baillod și Jaeck continuă să fie lideri în acest domeniu și să inspire generații viitoare să exploreze și să protejeze aceste comori ale istoricului.
