Nevoia de un plan de creștere a competitivității economice
De opt ani, România așteaptă un plan care să stimuleze competitivitatea economică, axat pe industrializare. În 2016, fostul premier Victor Ponta a conturat un prim astfel de plan, dar în 2017, acesta a fost abandonat după plecarea sa. Această decizie a stârnit controverse, întrebându-se retoric dacă este mai bine să producem în țară decât să importăm. Criticile la adresa acestui abandon sunt evidente, fiind percepute ca o trădare a potențialului industrial al României.
Un nou plan pentru reindustrializare
După o perioadă considerată de mulți ca fiind de stagnare economică, Marcel Ciolacu propune un plan ambițios de reindustrializare, focalizându-se pe sectoare strategice precum alimentația, chimia, energia și apărarea. Proiectele prevăd o alocare semnificativă de fonduri, ceea ce a generat reacții din partea importatorilor. Cu toate acestea, se argumentează că aceștia vor avea capacitatea de a se adapta, inclusiv prin colaborarea cu fabricile din România.
Provocarea resursei umane
Un aspect critic, însă, rămâne lipsa forței de muncă calificate. O mare parte dintre meseriași și specialiști au părăsit țara, având în vedere că multe dintre fabrici s-au închis. Actuala situație evidențiază lipsa inginerilor, operatorilor și personalului tehnic necesar implementării acestui plan de amploare. Aceasta este agravată de dispariția instituțiilor de învățământ care pregăteau forța de muncă industrială, întrucât cererea a scăzut drastic.
Generația tânără și atracția pentru industrie
Un alt factor care contribuie la criza de competențe este neatractivitatea muncii în sectorul industrial pentru tânăra generație. Mulți tineri sunt susținuți financiar de părinți și bunici, ceea ce le reduce motivația de a căuta locuri de muncă în fabrici. Această tendință generează un cerc vicios, în care lipsa forței de muncă tinde să se agraveze.
Competiția pe piața muncii între investitori
Există, de asemenea, o problemă majoră legată de competiția pentru forța de muncă între investitorii industriali déjà stabiliți în România. Aceștia sunt implicați în furtul angajaților, ceea ce afectează grav capacitatea de dezvoltare a resurselor umane. Se observă că, în colegiile industriale, perspectiva de a investi în formarea profesională duală este ignorată, lăsând loc pentru o spirala a subfinanțării educației vocaționale.
Impactul asupra Planului „Romania Viitorului”
În absența unei resurse umane calificate care să susțină operațiunile industriale, planul „Romania Viitorului” se află într-o poziție precară. Aceasta este o realitate care nu este discutată în mod deschis cu liderul guvernamental, Marcel Ciolacu, lăsând să planeze un sentiment de incertitudine asupra viitorului inițiativelor de reindustrializare.
_______
Comentariu de Dragoș Damian, director general Terapia Cluj și director executiv PRIMER (Patronatul Producătorilor Industriali de Medicamente din România)
