Ion Iliescu și viziunea sa asupra viitorului
Fostul președinte Ion Iliescu, o figură recurentă în discuții legate de longevitatea sa, a apărut într-un videoclip distopic plasat în anul 2099. Acest material a fost realizat prin intermediul inteligenței artificiale, fiind un exemplu de inovație tehnologică.
Reflecțiile lui Iliescu asupra inteligenței artificiale
Ion Iliescu a dezvăluit, într-un podcast, părerile sale despre inteligența artificială și impactul acesteia asupra societății. În dialogul său cu Ionuț Vulpescu, fostul președinte și-a exprimat perspectiva personală detaliată.
Discursul tehnologic al lui Iliescu
Iliescu a subliniat că, din punct de vedere ingineresc, tehnologia este destinată să evolueze, având potențialul de a înlocui, în anumite domenii, aportul uman. Deși discuția despre influența tehnologică nu este o noutate a secolului XXI, ci parte dintr-o conversație mai veche, începută în secolul XIX de către Marx, fostul președinte a remarcat că inteligența artificială nu poate substitui talentul și rațiunea umană, aspecte fundamentale ale naturii umane.
Inteligența artificială în mediul de muncă
Conform lui Iliescu, inteligența artificială își va îndeplini funcția exclusiv în contextul contractual și în mediile de lucru. Aceasta va acționa în cadrul asocierilor umane, care își propun producția și eficiența. Istoria dă mărturie despre evoluția umană care, de-a lungul timpului, a folosit uneltele gândite de generațiile precedente. Inteligența artificială, deși un produs al ingineriei, nu diminuează natura umană în sine.
Paralela dintre inteligența artificială și natura umană
Iliescu a aprecizat că a întâlnit, în cariera sa politică, o varietate de forme de inteligență artificială, dar a renunțat să ofere detalii specifice. A subliniat că actuala inteligență artificială ar putea depăși în anumite aspecte inteligența naturală a unora, care sunt influențați de grupuri de interese și aspirații de putere.
Preocupările față de dezvoltarea tehnologică
Fostul președinte a menționat că, deși tehnologia va continua să avanseze, inteligența socială nu este rezultatul algoritmilor sau a progresului informațional. El a susținut că un politician autentic, situat pe spectrul stângii, nu trebuie să se teama de inteligența artificială; dimpotrivă, se poate folosi de ea pentru a sublinia aspectele fundamentale care ne definesc ca ființe umane, cum ar fi empatia și solidaritatea.
Diferențele între gândirea umană și cel artificial
Iliescu a adus în discuție distincția între felul în care oamenii gândesc – în termeni de posibilități – și modul în care inteligența artificială analizează probabilități. A subliniat că, deși A.I. poate procesa informațiile rapid și eficient, aceasta nu va putea niciodată să înlocuiască complet gândirea umană, în special în ceea ce privește aspectele afective.
Perspectivele lui Asimov asupra progresului
În contextul dialogului său, Iliescu a evocat lucrările lui Isaac Asimov, afirmând că nicio mașinărie nu poate dezvolta conștiință. El a reamintit că Asimov a subliniat că știința acumulează cunoștințe într-un ritm mai rapid decât societatea își dezvoltă înțelepciunea. Această observație este mai relevantă ca niciodată, având în vedere că tehnologia avansează mult mai repede decât capacitatea noastră de a o înțelege și a o utiliza în mod responsabil.
Evaluarea responsabilității societale
Ion Iliescu a reflectat asupra paradoxului dintre tehnologie și umanitate, explicând că nu este vorba despre o competiție între cele două domenii. El a sugerat că problema constă în tendința umană de a delega responsabilități, o practică care poate duce la o societate care se confruntă cu dificultăți din cauza dependenței excesive de tehnologie.
Reflecții despre inteligența artificială
Într-un jurnal de lectură pe care l-am păstrat la naftalină, am descoperit un conspect referitor la o lucrare provocatoare din 1976, scrisă de Joseph Weizenbaum: „Computer power and human reason”. Weizenbaum susține că oamenii au tendința să dezvolte fetișuri care distorsionează percepția asupra speciei umane și a relațiilor acesteia cu mediul. Printre aceste fetișuri se numără cele legate de computere și de capacitatea acestora de a înlocui activitatea umană. Schimbările rapide din tehnologie nu trebuie să fie confundate cu înlocuirea inteligenței umane, avertizează Weizenbaum, subliniind necesitatea de a distinge clar între cele două. Inteligența artificială este, conform acestuia, o „proteză” care sprijină acțiunile umane, având două caracteristici principale: regularitatea neîncetată și supunerea față de legile de proiectare. Deși evoluția tehnologică a modelat A.I. după imaginea omului – inclusiv învățarea de limbaj și acumularea de cunoștințe – rămâne o mare întrebare: „Ce risc, curaj, încredere, capacitate de rezistență poate avea o mașină?”
Întrebări despre ChatGPT
Ionuț Vulpescu a ridicat o întrebare legată de percepția lui Ion Iliescu față de ChatGPT, un sistem bazat pe inteligența artificială. Ion Iliescu a relatat că, în discuțiile cu persoanele din anturaj, a fost întrebat despre părerea lui, iar răspunsul ChatGPT a fost că, având în vedere interesul lui pentru tehnologie, probabil i-ar plăcea. Aceasta l-a făcut pe Iliescu să se simtă câștigat în fața inteligenței artificiale. El apreciază modul în care ChatGPT reușește să identifice datele și să facă conexiuni interesante. Spre exemplu, la întrebarea despre realizările sale, ChatGPT a evidențiat cinci realizări importante, inclusiv tranziția României către democrație și modernizarea infrastructurii. Iliescu nu doar că s-a declarat mulțumit de selecția acestora, dar s-a simțit confortabil și cu ordinea acestora în răspuns. Totuși, el optează pentru o interacțiune umană, observând că inteligența artificială nu demonstrează simțul umorului.
Reflecție asupra discursurilor
Ion Iliescu a menționat că a avut ocazia să fie întrebat de ChatGPT care ar fi cea mai bună replică din discursurile sale. Interesant este faptul că inteligența artificială a ales o afirmație spontană din 1990, care spunea: „vă cer să aveți încredere în ziua de mâine, în înțelepciunea oamenilor noștri”. Această selectare sugerează că A.I. recunoaște valoarea încrederii, un sentiment profund uman care transcende logica algoritmică. Iliescu consideră că acest îndemn reflectă o capacitate umană unică: de a depune încredere în ceilalți, chiar și în momentele de incertitudine.
Societatea informatică și viziuni ale viitorului
În 1980, a fost publicată la Tokio o carte semnată de Yoneji Masuda, „Societatea informatică, o societate postindustrială”, pe care am inclus-o în jurnalul meu de lectură. În această lucrare se discuta despre „Planul pentru o societate informatică”, formulat în 1972 de Institutul Japonez pentru Dezvoltarea Folosirii Calculatoarelor. Acest plan, gândit ca obiectiv național pentru anul 2000, incluidea două idei captivante. Prima vizita „Computopolis”, un oraș experimentat digital, cu un cost estimat la 1170 miliarde de dolari; iar a doua era ideea unui „computer peace corp”. Aceste viziuni avansau conceptul unei epoci informatică ce ar putea genera o renaștere socială globală bazată pe democrație participativă, creativitate și sinergie. Printre valorile fundamentale promovate se număra, de asemenea, intimitatea, considerată esențială în cadrul unei societăți moderne bazate pe interacțiunea cu tehnologia.
Provocările și pariurile secolului XXI
Concepția japoneză a fost că secolul XXI nu va fi determinat de civilizații materiale, ci de o societate invizibilă, dedicată civilizației virtuale. Acest pariu implică o tranziție către o lume în care tehnologia și computerele vor juca un rol central în viața cotidiană. Impactul acestei viziuni este încă de actualitate, iar întrebarea rămâne: va fi pariul european pentru secolul XXII la fel de semnificativ? Aceasta este o temă de reflecție care merită analizată în detaliu.
