Despre Dumitru Crudu
Dumitru Crudu este un poet și dramaturg originar din Republica Moldova, recunoscut pentru contribuțiile sale literare. Acesta a obținut premiul la Concursul de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului” organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) și Fundația Principesa Margareta a României în anul 2003. De asemenea, Crudu este membru activ în Uniunea Scriitorilor și Uniunea Teatrală din Republica Moldova, precum și în Asociația Scriitorilor din România (ASPRO).
O întâlnire neașteptată
Într-un fotoliu din piele maro, așezat sub fereastra deschisă spre strada de la Paix din Paris, se afla una dintre cele mai atrăgătoare femei pe care le-am întâlnit vreodată. Aceasta, pe vremea când ne aflam în Chișinău, obișnuia să mă ocolească, ignorându-mă complet. Acum, la două noaptea, ea mă privea cu un zâmbet, purtând doar o cămașă de noapte transparentă, și îmi zâmbea jucăuș.
Picioarele ei goale, dezvăluite, erau îmbrățișate cu mâinile, iar părul îi cădea în valuri pe coapsele dezgolite. Femeia care înainte mă trata ca pe un străin, acum mă fixa cu ochii ei mari, având o strălucire specifică alcoolului. Încercam să conștientizez cum de această eroină a nopților, adesea înconjurată de persoane celebre sau bogate, se afla acum în camera mea, la o distanță atât de mică. Mă frecam la ochi, neavând certitudinea că ceea ce trăiam era real.
Un somn perturbat
Câteva momente în urmă, mă trezisem singur înpatul meu imens, iar acum jumătatea de pat era ocupată de o prezență seducătoare. Femeia pe care o visam de atâtea ori, dar pe care nu o impresionasem niciodată în orașul meu, acum răspundea cu nonșalanță dorințelor mele secrete. Detalii ale momentului îmi reveneau în minte: ciocănitul insistent la ușă acompaniat de un glas provocator, care m-a ridicat din somn și m-a făcut să alerg rapid să deschid ușa.
Când am deschis, ea stătea acolo, cu o sticlă de șampanie în mână, sorbind din ea, fără să mă privească. Deși imaginea ei m-a scos din starea de somn, nu m-a ajutat să acționez rațional. M-a împins ușor, spunându-mi să îi dau o sticlă din acel vin bun. S-a dus direct la fotoliu și după ce a terminat sticla de șampanie, a aruncat-o în direcția mea. Am prins-o din zbor și am aruncat-o la gunoi.
Șampania și viitorul întâlnirii
– Ai șampanie sau vin? m-a întrebat ea.
– Mă uit în frigider, am răspuns, conștient că era prima oară când deschideam acel frigider.
– Ai? a insistat ea, iar eu, realizând că aveam, am răspuns timid.
– Da, confirmându-i că aveam atâtea. Apoi m-a rugat să-i scot o sticlă de șampanie, iar eu am îndeplinit dorința ei. Am desfăcut sticla, turnându-i și mie un pahar din conținutul acela spumant.
Amalia, poetă captivantă
Amalia, așa o chema, și venise la aceeași târg de carte din Paris. Recent publicase o carte de poezie în limba franceză, dar frumusețea versurilor ei părea să palidească în fața atracției pe care o emana. În Chișinău, fiecare întâlnire cu ea mă făcea să simt nevoia de a o strânge în brațe. Amalia părea o entitate aparte, un râu care curge, trezind nelaudate dorințe la fiecare apariție a ei.
Privind-o acum, mi-am dat seama cât de pregătit eram să mă las purtat de sentimentul pe care ea îl stârnea în sufletul meu. În jurul ei, atmosfera era plină de o intensitate rară, iar fiecare moment devenea o amintire concretă ce se așeza ca o pictură vie în mintea mea. Deși eram surprins de întâlnirea surprinzătoare, începusem să realizez că ceea ce trăiam era mai mult decât o simplă joacă de cuvinte sau o întâmplare întâmplătoare. Era o oportunitate de a explora emoțiile și atracția dintre noi, ceva ce părea imposibil într-un alt cadru.
Dorințe ascunse
Oamenii se întreabă adesea ce anume îi leagă pe oameni. Este atracția fizică, misterul sau pur și simplu destinul? Cu Amalia, lucrurile păreau să depășească explicațiile logice. Era un balans între fantezie și realitate, o poveste care abia începea să se scrie în acea mică cameră din Paris. În timp ce sorbeam din paharul de șampanie, știam că acea noapte avea să fie memorabilă, plină de revelații și emoții, o noapte care promitea să deschidă un nou capitol în viața noastră.
Visuri și Realitate
Și vise. Visul de a o purta în brațe prin lumea aceasta. Visul de a o avea. Preț de câteva momente, am realizat că toți bărbații de la târg, care i-au făcut avansuri de când a sosit, și-ar fi dorit să fie în locul meu. M-ar fi invidiat crunt dacă ar fi aflat că Amalia este acum alături de mine. Nu înțeleg de ce m-a ales pe mine. Poate că a încercat și la alții, dar ceilalți nu i-au deschis porțile.
Momentul Care Îmbată
– Să bem pentru cărțile noastre traduse în franceză, mi-a spus ea, golind paharul. Îmi întinse paharul gol, cerându-mi să-l umplu din nou. Mi s-a părut că vrea să se îmbete cât mai repede.
– Nu crede că sunt alcoolică, m-a asigurat, explicându-mi că la Chișinău nu bea niciodată înainte de culcare și consumă rar alcool. O bretea i-a alunecat de pe umăr și am zărit pieptul ei gol. Am început să înghit în sec, incapabil să îmi desprind privirea de la sânii ei, care miroseau a miere de albină. Sfârcurile se împingeau împotriva cămășii, părând să vrea să o spargă. Nu a făcut nicio încercare să-și rearanjeze breteaua sau să mă descurajeze să o privesc atât de intens.
Teama Necontrolată
– Nu știu ce s-a întâmplat, dar la culcare, în seara aceasta, simțeam o frică profundă. O frică atât de intensă încât m-am ridicat din pat și am aprins lumina. N-am făcut bine, pentru că groaza s-a amplificat. Am mers la frigider și am băut tot ce-am găsit. Asta m-a ajutat să scap de frică. Mă tem însă că ar putea reveni, iar de aceea vreau să continui să beau. Mai toarnă-mi. Când beau, nu mai simt frică de nimic. Bea cu mine, te rog, ca să nu mă simt jenant că beau singură.
Combinația de Alcool și Emoții
Ne-am turnat și am băut împreună, consumând tot ce avea frigiderul. Atâta vreme cât beam, Amalia era veselă și optimistă, dar odată ce șampania și vinul s-au epuizat, a început să plângă, implorându-mă să nu o alung, deoarece îi era frică să rămână singură în camera ei. Într-un moment de sinceritate, mi-a dezvăluit că a fost ucisă o femeie din Ucraina în camera în care ea fusese cazată. O refugiata, și identitatea asasinului rămâne necunoscută.
Frici Îngropate
– Cred că acest incident mi-a declanșat frica, mi-a spus ea, strângându-mi mâna. Faptul că m-au cazat într-o cameră unde, înainte de sosirea mea, a fost omorâtă o femeie dintr-o țară aflată în război. Am aflat de la cameristă, care tocmai făcea curățenie când am ajuns. Îi cunoștea bine limba română. Probabil că era fie din România, fie din Chișinău. A fost un secret mare și ea mi l-a dezvăluit. N-ar fi trebuit să afle nimeni ca să nu se sperie clienții. Când am aflat, am solicitat să îmi schimb camera, dar mi-au spus că nu mai sunt camere disponibile. Mă tem că din cauza mea camerista a fost concediată.
Pățania Nocturnă
După ce am terminat vinul, ea m-a cuprins cu brațele și m-a rugat să o las să doarmă cu mine. Sau să ieșim pe străzi pentru a bea, dar m-am răzgândit când am realizat costurile. Am propus să doarmă în patul meu, iar eu să mă așez în fotoliu.
– Nu, nu, îmi e frică să dorm singură în pat, a protestat ea, începând să își scoată cămașa de noapte în fața mea. Sub ea nu purta nimic. Corpul ei, lipsit de îmbrăcăminte, umplea camera întunecată, luminată de o lampă roșie pulsantă. Mi-a scos și mie chilotul, trăgându-mă peste ea în pat. Am simțit că mi se va sparge capul.
Experiența Intimă și Consecințele
– Nu mi-e frică decât în două situații, mi-a povestit ea, întorcându-mă sub ea, când beau sau când fac dragoste. Odată ce mi-au găsit mâinile sânii, nu am mai auzit-o pe ea.
A adormit în timpul actului sexual. La rândul meu, am adormit, iar dimineața m-am trezit singur în pat. Am întâlnit-o pe scări, în timp ce mergea după portar, care îi căra valiza la parter, unde a fost cazată în altă cameră. Am aflat acest lucru de la colegii mei scriitori, nu de la ea. Nu a vrut să mai discute cu mine. Îi adresam întrebări, dar se făcea că nu mă aude și continua să meargă înainte. Pe durata șederii noastre la Paris și chiar și după întoarcerea la Chișinău, m-a tratat cu același dispreț de care am avut parte toată viața.
Nota Autorului
NOTĂ: Acest text constituie o proză și trebuie citit într-o astfel de cheie.
