Iranul și livrarea de rachete către Rusia
Iranul nu a livrat lansatoarele necesare pentru rachetele balistice cu rază scurtă de acțiune, despre care Washingtonul a susținut săptămâna trecută că Teheranul le-a furnizat Rusiei pentru a fi utilizate în conflictul din Ucraina. Informațiile provin de la trei surse cunoscătoare ale subiectului, conform agenției Reuters.
Sursele, un diplomat european, un oficial din serviciile secrete europene și un oficial american, au menționat că motivele pentru care Iranul nu a livrat lansatoarele pentru rachetele Fath-360 rămân neclare, ceea ce generează incertitudini cu privire la momentul și posibilitatea operativității acestora.
Informații din surse oficiale
Un oficial american, care a ales să rămână anonim, a afirmat că Iranul nu a furnizat lansatoarele în perioada în care au fost formulate acuzațiile de livrare a armelor de către SUA. De asemenea, un oficial european din domeniul informațiilor a menționat, fără a oferi detalii suplimentare, că nu se aștepta ca Iranul să trimite lansatoarele respective.
Reporterii Reuters au relatat pentru prima dată despre intențiile Iranului de a conduce livrări de rachete către Rusia. Doi experți au sugerat că ar putea exista mai multe motive pentru care aceste lansatoare nu au fost încă trimise. Unul dintre motivele elaborate este că Rusia ar putea planifica să adapteze camioane pentru transportul rachetelor, un proces similar cu ceea ce a realizat Iranul. Un alt aspect este că prin întârzierea livrării lansatoarelor, Iranul ar putea încerca să deschidă noi canale de discuție cu puterile occidentale, vizând o reducere a tensiunilor existente.
Refuzul comentariilor oficiale
Ministerul rus al Apărării a evitat să ofere comentarii referitoare la această situație. Consiliul Național de Securitate al SUA nu a răspuns imediat la solicitările de informații, iar Pentagonul a ales de asemenea să nu ofere detalii. De asemenea, misiunea Iranului la Națiunile Unite nu a reacționat imediat la cererile de comentarii.
Teheranul a negat ferm că ar fi furnizat Moscovei rachete sau drone, așa cum este susținut de Kiev și de oficiali din Occident, care afirmă că aceste arme sunt utilizate împotriva țintelor militare și pentru distrugerea infrastructurii civile din Ucraina, inclusiv a rețelei electrice.
Afirmatii oficiale
Secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, a declarat pe 10 septembrie că Iranul a livrat Rusiei rachetele Fath-360, menționând că acestea ar putea fi utilizate în Ucraina în câteva săptămâni. Aceste rachete ar putea aduce o provocare suplimentară pentru apărarea aeriană a Ucrainei, care se adaptează constant la evoluțiile din tactica rusă.
Agenția de presă iraniană semi-oficială Fars a specificat că racheta Fath-360 călătorește cu o viteză de patru ori mai mare decât viteza sunetului atunci când se apropie de ținte. Blinken a subliniat că aceste rachete constituie o amenințare la adresa securității europene, având capacitatea de a viza ținte apropiate și permițând astfel Rusiei să își conserve o mare parte din arsenalul său pentru atacuri pe front.
Detalii suplimentare despre rachete
Fath-360 are o rază de acțiune de până la 121 de kilometri. Drept răspuns la apariția acestor informații, Statele Unite, Germania, Marea Britanie și Franța au impus noi sancțiuni asupra Iranului. Uniunea Europeană a declarat că analizează noi măsuri ce ar putea viza sectorul aviatic al Iranului.
Kremlinul nu a confirmat primirea rachetelor, dar a admis că colaborarea cu Iranul include aspecte „extrem de sensibile”. Blinken nu a oferit detalii cu privire la numărul de rachete Fath-360 livrate de Iran către Rusia sau concluziile privind perioada de livrare.
Monitorizarea transportului maritim
Agenția Reuters a obținut informații, prin analiza datelor de transport maritim, că o navă cargo rusă, Port Olya-3, sancționată de Washington, a efectuat mai multe călătorii între aeroportul iranian Amirabad, situat în Marea Caspică, și portul Olya din Rusia, între lunile mai și 12 septembrie.
Fabian Hinz, specialist în rachetele iraniene de la Institutul Internațional pentru Studii Strategice, a declarat că nu poate confirma informațiile privind nepredarea lansatoarelor de către Teheran.
Rachetele balistice necesită lansatoare specifice, concepute special pentru a le lansa eficient, iar absența acestora ar putea afecta instantaneu capacitatea operațională a armelor în discuție.
Probleme cu transportul rachetelor
Unul dintre motivele pentru care Iranul nu a expediat lansatoarele de rachete poate fi legat de adaptabilitatea vehiculelor civile pentru operarea în condiții dificile. Potrivit analizei lui Hinz, camioanele civile, care au fost modificate pentru a lansa rachete, nu sunt suficient de rezistente pentru a face față terenului accidentat din Ucraina, în special în timpul iernii severe. Acest fapt subliniază posibilele limitări ale echipamentului militar iranian.
Modificările vehiculelor Iraniene
Iranul a început să transforme camioanele de marcă Mercedes și alte astfel de autovehicule în lansatoare de rachete, deghizându-le assim. Această strategie sugerează că Rusia ar putea lua în considerare ajustări similare ale vehiculelor sale, adaptându-le pentru utilizarea în condiții de luptă. Însă, accentul este pus pe faptul că un camion comercial standard nu are capacitățile necesare pentru teren accidentat, aspect evidențiat de Hinz.
Întâlnirile diplomatice și impactul asupra livrărilor
David Albright, fost inspector nuclear al ONU și actualmente lider al Institutului pentru Știință și Securitate Internațională, subliniază că nu poate confirma dacă Iranul a livrat efectiv lansatoarele de rachete. Totuși, el menționează că președintele iranian Masoud Pezeshkian și alți oficiali vor avea întâlniri cu reprezentanți europeni în timpul Adunării Generale a ONU, ce va avea loc săptămâna viitoare la New York. Aceste întâlniri ar putea fi folosite pentru a explora oportunitățile de diplomatie în legătură cu programul nuclear al Iranului și alte tensiuni regionale.
Strategia de negociere a Iranului
Albright sugerează că Iranul ar putea alege să își rețină livrările de lansatoare de rachete pentru a permite o mai bună atmosferă în discuțiile diplomatice. Aceasta ar putea oferi un anumit „spațiu” pentru negocieri, ceea ce ar putea duce la o reducere a tensiunilor internaționale. Totuși, el este sceptic cu privire la realizarea unor progrese semnificative, având îndoieli că Iranul va fi dispus să facă concesii esențiale.
Consecințele posibile ale implicării Iranului
Albright a subliniat că, dacă Iranul ar decide să lanseze rachete în Ucraina, ar putea exista repercusiuni semnificative pe plan internațional, inclusiv o posibilă condamnare în cadrul Adunării Generale a ONU. Aceasta ar sublinia impactul geopolitic al deciziilor Iranului în contextul conflictului din Ucraina și al relațiilor internaționale mai largi.
Punctul de vedere optimist sau pesimist?
În concluzie, deși există speculații cu privire la livrările de rachete și la posibilele ajustări ale Iranului, realitatea este că tensiunile rămân ridicate iar oportunitățile de negociere sunt complexe. Albright rămâne pesimist cu privire la deschiderea Iranului pentru dialog constructiv, punând sub semnul întrebării disponibilitatea acestuia de a compromite în favoarea stabilității regionale. Această situație complicată este un exemplu al provocărilor cu care se confruntă diplomația internațională în fața unui conflict în continuare violent.
