Compensații pentru persoanele afectate în orfelinate
Persoanele afectate moral în orfelinatele din România, în perioada 1966-1997, ar putea beneficia de compensații, conform unui proiect de lege propus în Parlament, informează Agerpres.
Inițiativa legislativă și măsurile propuse
Proiectul legislativ, care vizează care acordarea unor drepturi persoanelor care au experimentat condițiile caselor de copii din România între 1966 și 1997, este inițiat de președintele Comisiei juridice din Camera Deputaților, Laura Vicol. Propunerea include, printre altele, acordarea unei indemnizații lunare din bugetul de stat sau scutirea de la plata impozitului pe venit.
Obiectivele proiectului
Scopul acestui proiect este să stabilească măsuri reparatorii pentru persoanele care au trecut prin casele de copii în perioada menționată, având în vedere impactul negativ asupra sănătății psihologice, emoționale, sociale și educaționale. De asemenea, prevederile se aplică și celor care au fost adoptați atât național, cât și internațional, care îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute.
Definirea daunelor morale
Inițiatorul propunerii definește daunele morale ca fiind suferințele fizice și psihice nedrepte cauzate persoanelor care au trăit experiența orfelinatelor din România între 1966 și 1997, care au avut un impact negativ semnificativ asupra vieții acestora.
Indemnizațiile prevăzute
În scopul atenuării daunelor morale, persoanele eligibile conform proiectului ar avea dreptul, pe parcursul întregii lor vieți, la o indemnizație lunară echivalentă cu 0,8 ISR (indicatorul social de referință) pentru cei care nu au un loc de muncă. Cei angajați vor beneficia de scutirea de la plata impozitului pe venit. Calculul și plata indemnizațiilor vor fi realizate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, prin intermediul agențiilor județene de plăți și inspecție socială.
Acces la servicii psihologice
Cetățenii români care au fost instituționalizați în orfelinatele din România între 1966 și 1997 au dreptul la compensații psihologice gratuite, care includ ședințe de psihoterapie și/sau consiliere psihologică, parte a unui program special. Durata acestor sesiuni va fi stabilită de psiholog, în urma unei evaluări inițiale, și va dura minimum 12 luni. Serviciile terapeutice vor fi decontate de agențiile competente, iar condițiile de furnizare a acestora vor fi reglementate prin ordin al ministrului Muncii și Protecției Sociale.
Indemnizația și bazele sale legale
Indemnizația lunară pentru persoanele afectate va fi echivalentă cu 0,8 ISR și va fi plătită lunar din bugetul de stat ca o formă de reparație pentru daunelor morale suferite. ISR este unitatea de măsură exprimată în lei, utilizată pentru a determina beneficiile sociale oferite de stat, conform Legii nr. 76/2002, care stabilește sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.
Contextul istoric
Expunerea de motive a inițiativei subliniază că, la începutul anilor 1990, România se confrunta cu o situație alarmantă, având peste 170.000 de copii în instituții de protecție, ceea ce a dus la scurgeri de informații cutremurătoare referitoare la condițiile de trai din aceste centre.
Efectele negative asupra copiilor
Aceste imagini surprind copii îngrijorați, vulnerabili și expuși la condiții inacceptabile, evidențiind necesitatea acestor măsuri reparatorii. Proiectul legislativ își propune să ofere o soluție pentru traumele generate de această experiență dureroasă în viața a numeroși foști copii instituționalizați.
Condiții precare în centrele de plasament
În perioada comunistă, numeroase instituții destinate îngrijirii copiilor au fost caracterizate de condiții extrem de precare. Copiii erau adesea legați de paturi, iar încăperile erau aglomerate, pline de copii cu dizabilități și bolnavi de SIDA. Igiena era necorespunzătoare, medicamentația era excesivă, iar îngrijirea adecvată era adesea inexistentă. Raportat la contemporaneitate, sistemul de asistență socială din acea perioadă a fost marcat de indiferență și lipsă de înțelegere a nevoilor copiilor. Reformele în domeniu erau absolut necesare, dar implementarea lor s-a făcut într-un ritm lent și cu numeroase dificultăți. Abuzurile fizice și psihice se întâlneau frecvent, iar structura legislativă în vigoare, Legea 3/1970, care a fost abrogată abia în 1997, a generat o serie de probleme serioase, printre care se numără și lipsa personalului calificat și abuzurile sistematice.
Marturii și dovezi istorice
În perioada post-revoluționară, imaginile difuzate în presa audiovizuală și numeroase mărturii au evidențiat fenomenul abandonului și condițiile de trai din centrele de plasament din timpul comunismului și din primii ani ’90. Aceste dovezi atestă faptul că situația copiilor abandonați nu corespundea în niciun fel cu drepturile acestora și cu nevoile fundamentale de protecție. Este important de subliniat că, în acea perioadă, abandonul nu era văzut ca o alegere dorită de părinți, ci mai degrabă ca o ultimă opțiune, generată de o serie de circumstanțe complexe și critice.
Impactul abuzurilor sistemice
Dovezile adunate în cadrul rapoartelor și documentelor oficiale subliniază că abuzurile și violența erau omniprezente în centrele de plasament, adică în acele instituții supraîncărcate care nu putea să ofere îngrijirea necesară. Proiectul depus de deputata PSD vizează, printre altele, recunoașterea acestor probleme și oferirea unei forme de reparație morală și financiară pentru copiii instituționalizați în perioada 1966 – 1997. Aceasta consideră că este esențială o acțiune concretă pentru a îmbunătăți evoluția condițiilor și a drepturilor acestor persoane afectate de această situație tragică și injustă.
Propunerea legislativă a fost prezentată
Propunerea legislativă referitoare la acordarea de drepturi financiare și morale foștilor copii instituționalizați a fost înregistrată la Senat, prima cameră sesizată. Inițiativa legislativă are ca scop corectarea nedreptăților din trecut și asigurarea unei compensații adecvate pentru cei care au suferit în urma sistemului de asistență socială ineficient din acea perioadă. Inițiativa vine ca o reacție la abuzurile sistematice și la indiferența de care au avut parte acești copii, dar și ca un apel la responsabilitate socială în ceea ce privește tratamentul și protecția minorilor.
Contextul legislativ actual
Ca parte integrantă a reformelor în domeniul asistenței sociale, este esențial ca toate inițiativele legislative să fie analizate cu atenție pentru a nu repeta greșelile din trecut. Se impune o revizuire completă a sistemului actual și o adaptare a legislației pentru a răspunde adecvat nevoilor copiilor din instituțiile de plasament. Responsabilitatea de a îmbunătăți aceste condiții nu revine doar autorităților, ci și societății civile, care trebuie să se implice activ în protejarea drepturilor copiilor și în îmbunătățirea situației lor.
Importanța implicării comunității
Un aspect crucial în soluționarea acestor probleme este implicarea comunității în procesul de sprijinire a acestor copii. Educația și conștientizarea privind drepturile copilului sunt fundamentale pentru a preveni abuzurile și pentru a asigura un mediu propice dezvoltării acestora. Societatea civilă, prin inițiativele sale, poate oferi suport moral și financiar foștilor copii din sistemul de asistență socială, contribuind la integrarea acestora în societate și la dezvoltarea lor personală.
Finalizarea procesului legislativ
În concluzie, procesul legislativ promovat de deputata PSD este un pas necesar pentru abordarea problemelor istorice legate de asistența socială. Acordarea de drepturi financiare și morale copiilor instituționalizați este o măsură care legitimează suferințele acestora și le oferă ocazia de a depăși trecutul. Este esențial ca demersurile de acest tip să continue, pentru a asigura nu numai drepturile copiilor, ci și sprijinul necesar pentru a construi un viitor mai bun pentru aceștia. Numai printr-o abordare corectivă și prin angajamentul tuturor părților implicate se poate realiza o schimbare semnificativă în viața fostelor generații afectate de sistemul de asistență socială ineficient din anii trecuți.
