Romanul „Zavaidoc în anul iubirii”
Volumul “Zavaidoc în anul iubirii”, o poveste de dragoste din 1923, scrisă din perspective diferite de Doina Ruşti, a fost publicată de editura Bookzone. Această lucrare evocă epoca dorințelor și aspirațiilor, plasând cititorul într-o atmosferă vibrantă ce reflectă acea perioadă din istoria României.
În 1923, Zavaidoc se afla la apogeul popularității sale. Tânăr, dar cu o carieră solidă în spate, era un artist unic în peisajul muzical. La acea vreme, instrumentele moderne precum radioul sau microfonul nu erau folosite, iar plăcile autohtone nu existau. Cu toate acestea, vocea sa a răsunat de la palatele bogaților până în colțurile mai îndepărtate ale țării, captivând audiențe diverse cu melodiile ce evocau iubirea și dorința.
Contextul anului 1923
Romanul „Zavaidoc în anul iubirii” se concentrează în principal pe relația a doi îndrăgostiți în contextul tumultuos al anului 1923. Primăvara acelei perioade a fost marcată de un amalgam de evenimente culturale și sociale. Străzile erau pline de afişe de film, iar vitrinele erau decorate cu manechine ce păreau a prinde viață. O tânără, având în minte proiectul de a trăi o adevărată aventură, își propune să scrie o carte. Povestea ei începe când, deschizând uşa, întâlnește un oaspete surprinzător.
Întâlnirea cu Zavaidoc
Autoarea, prin intermediul narațiunii sale, descrie întâlnirea cu Zavaidoc în contextul anului 1923, pe care îl numește ‘cel mai nebun dintre anii nebuni’. Fiecare pagină din ziare, filmele și fotografiile epocii reflectau atenția și talentul acestui artist, care aborda numeroase genuri muzicale cu aceeași intensitate. Zavaidoc reînvie o muzică vie, epică, caracteristică orașelor de după război, conectată profund de povestea de dragoste ce îl învăluie.
Un fragment din poveste
Câteva zile mai târziu, eroina romanului îl revăd pe Zavaidoc la magazin. Mama ei l-a anunțat despre sosirea lui. În timp ce se contempla în oglindă, nu a avut nevoie să se întoarcă, l-a recunoscut dintr-o privire. Acesta nu era singur, ci însoțit de o femeie cu o pantof rar: unul alb și altul verde, deși același model. Aceasta particularitate o făcea să se întrebe despre identitatea misterioasă a femeii, rămânând captivă privindu-i picioarele.
Discuția despre apartament
Zavaidoc a precizat că domnișoara ar putea închiria apartamentul cel mic de la mansardă, iar când ei se vor muta, aceasta își va găsi locul acolo. Mansarda cuprindea două apartamente, unul cu trei camere și altul mai mic, cu o singură cameră, mai întunecată, cu feronerie pe partea de nord. Autoarea observă dificultatea de a conviețui astfel, dar și provocarea pe care o implica prezența domnișoarei.
Interacțiunea cu noua chiriașă
Discuția a fost una timidă, iar mama a întrebat-o pe femeia misterioasă cât timp își propune să închirieze apartamentul. Atunci, aceasta s-a prezentat sub numele de Matilda, iar Zavaidoc a garantat pentru ea. Fata a simțit o conexiune cu Matilda, amintindu-și de conferința la care aceasta fusese prezentă. Interacțiunea a fost tensionată din partea mamei, care părea să nu fie prea încântată de aspectul femeii.
O atmosferă plină de mister
Pe măsură ce discuția avansa, atmosfera devenea tot mai interesantă. Mama a recunoscut că femeia a fost în compania domnișoarei Fanny la sărbătoarea Crăciunului, ceea ce a destins-o. Zavaidoc și Matilda s-au retras ulterior la mansardă, iar cele două femei și-au încheiat dialogurile pline de întrebări. Autora reușește să capteze suspansul și curiozitatea tinerelor față de această conexiune romantică ce părea să se contureze.
Reflecții asupra iubirii și vremurilor
Povestea nu doar că oferă o privire asupra vieții lui Zavaidoc, dar reînvie și emoțiile visând la dragoste și aventură. Anul 1923 este definit de energie, pasiune și dorință de a trăi, unde fiecare personaj contribuie la o coloană vertebrală a narațiunii. Cititorul este invitat să reflecteze asupra sentimentelor și emoțiilor din acele vremuri tumultoase.
Gânduri despre noua chiriașă
Am pornit spre școală, având în minte nenumărate gânduri, dintre care multe nu erau chiar curate. Eram decisă să-i povestesc Lolei despre noua chiriașă, o persoană neobișnuită, a cărei excentricitate m-a intrigat profund.
Critica literară despre Doina Ruști
„Scrisul Doinei Ruști este impregnat de umor, tragism și brutalitate; uneori fantastic și strălucitor, asemenea unei lucrări de artă semnate Chagall” – Pedro Gandolfo, El Mercurio, Santiago de Chile.
„Se remarcă un stil narativ unic” – La Jornada, Mexico City.
„Doina Ruști demonstrează o paletă diversificată de abilități literare” – Neue Zürcher Zeitung.
O prozatoare recunoscută
Doina Ruști, cu 40 de titluri traduse în peste 15 limbi, este o scriitoare de seamă, recunoscută pe scară largă. A publicat romane cu teme sociale, precum „Fantoma din moară” (2008), „Lizoanca la 11 ani” (2009) și „Logodnica” (2017), însă este cunoscută în special pentru trilogia fanariotă, ce include lucrările „Homeric” (2019), „Mâța Vinerii” (2017) și „Manuscrisul fanariot” (2015). De asemenea, a adus pe piață titluri precum „Zogru” (2006), „Cămașa în carouri” (2010), „Omulețul roșu” (2004) și „Mămica la două albăstrele” (2013), dar și „Paturi oculte” și o serie de povestiri.
Recenta publicație și reeditări
Cel mai nou roman al său, „Zavaidoc în anul iubirii”, a fost lansat în 2024. Practic toate cărțile sale au beneficiat de reeditări, iar recent a fost publicată o serie de autor, formată din 6 volume, care reunește cele mai reprezentative lucrări ale sale.
Traduceri internaționale
Printre cele mai recente titluri traduse, se numără ediția a doua a romanului „L’omino rosso” (2021, Roma), „The Book of Perilous Dishes” (2022, 2024, Londra), „Zogru” (2022, Marsilia) și „A malom kísértete” (2024, Budapesta).
Recunoaștere și premii
Doina Ruști a fost distinsă cu Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România în 2008 și cu Premiul Ion Creangă al Academiei Române în 2009. Aceste premii subliniază aportul său semnificativ în literatura română contemporană.
Activitatea didactică și artistică
Pe lângă activitatea sa literară, Doina Ruști a fondat grupul Ficțiunea și lucrează ca scenaristă. De asemenea, predă un curs de scriere creativă la Universitatea din București, unde își îmbogățește studenții cu cunoștințele și experiența sa. Deține titlul de profesor universitar doctor, specializat în istoria culturii și civilizației universale aplicată în domeniul filmului.
