Sărbătorile zilei din 15 septembrie 2024 – Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolitul Banatului
Ortodoxe
În această zi, Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolitul Banatului, împreună cu Sf. Mare Mucenic Nichita și Sf. Ier. Visarion, arhiepiscopul Larisei. Este semnificativă și Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci.
Greco-catolice
Tot în această zi, se marchează Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci, inclusiv memoria Sf. Mare Mucenic Nichita Gotul și a Sfintei Fecioare Maria Îndurerată.
Romano-catolice
În calendarul romano-catolic, se celebrează Duminica a 24-a de peste an, care aduce în atenție figura Sfintei Fecioare Maria Îndurerată.
Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş este sărbătorit pe 15 septembrie
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis, la 28 februarie 1950, canonizarea Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolit al Banatului. De asemenea, au fost transferate moaștele sale din biserica Mănăstirii Partoş în catedrala mitropolitană din Timișoara. Ceremonia solemnă a canonizării a avut loc între 6 și 7 octombrie 1956, în orașul Timișoara.
Sfântul Iosif cel Nou s-a născut în anul 1568, în orașul Raguza din Dalmația, situat pe malul Mării Adriatice, într-o familie de vlahi. Tatăl său, Ioan, era proprietarul unei corăbii cu care desfășura activități comerciale pe Marea Mediterană. Aromânii, cunoscuți în istorie sub denumiri precum vlahi sau morlachi, erau renumiți, alături de italienii din Ragusa și venețieni, nu doar ca navigatori, ci și ca comercianți.
Orfan de tată la vârsta de 12 ani, tânărul Iacob, numirea sa de botez, a rămas în grija mamei sale, Ecaterina, care s-a mutat la Ohrida. A urmat cursurile școlii până la 15 ani, moment în care a decis să intre în Mănăstirea Maicii Domnului din Ohrida, răspunzând unei chemări divine.
Devenind călugăr, a parcurs toate treptele slujirii bisericești, ajungând în cele din urmă mitropolit al Timișoarei, între anii 1650 și 1653. După ce a făcut acest pas, ierarhul Iosif s-a retras la Mănăstirea Partoş, unde a trăit încă câțiva ani înainte de a se muta la cele veșnice. Lespedea ce îi acoperea mormântul a fost descoperită la începutul secolului trecut, având inscripția: „Prea Sfinţitul Iosif cel Nou, fost Mitropolit al Timişoarei”.
Sfântul Mare Mucenic Nichita – martiriul său
Sfântul Mare Mucenic Nichita, cunoscut sub numele de „Biruitorul”, a suferit martiriul în anul 372, pe teritoriul actual al României, din partea goților. Acesta era de origine greacă, provenind din Cilicia, Asia Mică. Părinții săi au fost duși de goți în Dacia după anul 258, contribuind astfel la formarea creștinismului în această regiune.
Conform tradiției, „Fericitul Nichita s-a născut într-un sat din câmpia Dunării, posibil cadrul Valea Argeșului, la începutul secolului IV. A primit învățături de credință în Hristos de la Episcopul Teofil al Sciției și Goției. După ce s-a călugărit, a fost hirotonit preot de către același episcop și a devenit un misionar activ, catehizând și botezând numeroși daco-romani și goți”. (sursa: Viețile Sfinților)
În timpul persecuțiilor declanșate de liderul goților, Athanaric, împotriva creștinilor, în anul 372, preotul Nichita a fost capturat în biserică și condamnat la ardere de viu, în fața altarului, chiar pe 15 septembrie. Acesta a fost acuzat de faptul că îi îndemna pe creștini să nu aducă jertfe unui idol goț, care era transportat prin sate.
Moaștele sale, păstrate după incendiul suferit, au fost adunate și cinstit cu evlavie de către comunitatea creștină. În anul 451, rămășițele sfinte au fost transportate în Cilicia, fiind așezate într-o biserică din orașul Mopsuestia, unde au fost onorate ca „mare mucenic” de întreaga Biserică creștină. (surse: vol. „Viețile Sfinților”; Mitropolia Banatului)
