Ministrul Educaţiei, Sorin Costreie, propune dascălilor, de Ziua internaţională a filosofiei, un „Jurământ al lui Socrate”, inspirat din Jurământul lui Hipocrate pe care medicii îl depun atunci când intră în profesie. Ministrul propune şi un text al acestui jurământ socratic, prin care dascălii să îşi asume obligaţii privind actul didactic, inclusiv pe aceea de a nu „transforma educaţia în îndoctrinare” şi de a pune argumentul înaintea convingerii şi înţelegerea înaintea memorării.
Sorin Costreie propune, într-o postare pe reţelele de socializare, de ziua internaţională a filosofiei, o schimbare care presupune trecerea „de la un învăţământ preponderent memorizator la unul reflexiv”.
Ministrul propune dascălilor un Jurământ al lui Socrate după modelul Jurământului lui Hipocrate pentru medici, „ca un angajament solemn faţă de cei pe care îi formează (elevi, studenţi etc.), faţă de propria profesie şi faţă de societate”.
Sorin Costreie precizează că „nu este un jurământ istoric formulat de Socrate, este un jurământ istoric pentru Socrate”.
Jurâmântul propus de Sorin Costreie pentru profesori și educatori
„Jurământul socratic pentru profesori şi educatori:
În faţa celor care mi-au transmis cunoaşterea, a celor cărora le voi împărtăşi din ea şi a comunităţii pe care sunt chemat să o servesc, îmi asum, liber şi cu responsabilitate, acest jurământ:
Voi pune binele şi demnitatea fiecărui elev şi student în centrul misiunii mele, respectându-i individualitatea, libertatea de gândire şi dreptul de a învăţa.
Voi căuta neîncetat adevărul şi nu voi pretinde niciodată că deţin adevărul absolut. Voi avea curajul să spun „nu ştiu”, să îmi recunosc greşelile şi să învăţ în continuare, alături de cei pe care îi educ.
Voi cultiva întrebarea înaintea răspunsului, argumentul înaintea convingerii şi înţelegerea înaintea memorării. Nu voi cere acceptarea unei idei doar în virtutea autorităţii mele şi nu voi folosi cunoaşterea pentru a domina, umili sau intimida, ci pentru a deschide minţi şi a stimula cunoaşterea.
Voi încuraja gândirea critică, îndoiala argumentată şi libertatea intelectuală, inclusiv atunci când acestea îmi pun la încercare propriile convingeri.
Nu voi transforma educaţia în îndoctrinare. Voi respecta pluralitatea perspectivelor şi voi ajuta fiecare elev şi student să distingă între fapte, interpretări, opinii şi prejudecăţi.
Voi evalua totul cu dreptate şi integritate, fără favoritisme, discriminare sau prejudecăţi, înţelegând că evaluarea trebuie să sprijine învăţarea, nu să reducă valoarea unui om la o notă.
Voi continua să învăţ şi să îmi examinez critic propria gândire, pentru că nimeni nu poate pretinde că educă fără a accepta să fie, la rândul său, educat.
Voi avea grijă de propria mea sănătate, de echilibrul şi de integritatea mea, pentru a-mi putea exercita profesia cu responsabilitate şi umanitate.
Voi apăra libertatea academică şi valoarea educaţiei ca bun public, conştient că o societate liberă are nevoie de oameni capabili să gândească independent şi să îşi asume responsabilitatea propriilor judecăţi.
Nu voi uita că scopul educaţiei nu este să formeze oameni care gândesc asemenea mie, ci oameni capabili să gândească prin ei înşişi.
Îmi asum aceste angajamente cu respect faţă de profesia mea, faţă de cei care mi-au fost profesori şi faţă de generaţiile care vor veni şi jur să nu încetez să mă întreb, să învăţ şi să îi ajut pe ceilalţi să descopere puterea propriei gândiri”, este textul jurământului propus de către ministru.
Sorin Costreie subliniază că textul este o creaţie contemporană, inspirată de metoda socratică, de dialog, de recunoaşterea propriilor limite şi de responsabilitatea morală a educatorului şi argumentează că l-a ales pe filosoful grec deoarece, în Dialogurile discipolului acestuia, Platon, „educaţia nu este redusă la transmiterea unor cunoştinţe, ci presupune examinarea convingerilor prin dialog, iar căutarea adevărului se face prin întrebări bine ţintite”.
Costreie invocă cele trei principii socratice care pot constitui fundamentul unui asemenea jurământ, acestea fiind recunoaşterea limitelor propriei cunoaşteri, examinarea critică a convingerilor şi responsabilitatea faţă de formarea sufletului şi a caracterului.
„În analogie cu Jurământul lui Hipocrate, care exprimă obligaţiile morale ale medicului faţă de pacient, Jurământul lui Socrate ar putea exprima obligaţiile morale ale profesorului faţă de elev sau student, faţă de cunoaştere şi faţă de societate. Dacă medicul îşi asumă grija faţă de viaţa şi sănătatea pacientului, profesorul îşi asumă grija faţă de dezvoltarea capacităţii acestuia de a cunoaşte, de a judeca şi de a trăi liber. Un asemenea jurământ ar putea fi rostit la absolvirea programelor de formare pedagogică sau la intrarea în profesia didactică, ca expresie a responsabilităţii profesionale”, explică ministrul Educaţiei.







This site uses Titan Security to reduce spam. Learn how your comment data is processed .