De ce ne amintim chipul unei persoane întâlnite întâmplător, o imagine văzută pentru câteva secunde sau un peisaj banal, dar uităm alte experiențe care păreau la fel de importante? Oamenii de știință au descoperit un mecanism neuronal care ar putea explica de ce unele informații ajung să fie păstrate în memoria de lungă durată, în timp ce altele dispar rapid.
Cercetarea arată că amigdala, o regiune cerebrală cunoscută mai ales pentru rolul său în procesarea emoțiilor și a fricii, contribuie și la selectarea experiențelor care vor deveni amintiri de durată, potrivit SciTechDaily. Mai mult, această influență nu se limitează la evenimentele cu o încărcătură emoțională puternică, ci se manifestă și în cazul unor imagini obișnuite, fără o semnificație afectivă evidentă.
Studiul a fost realizat de cercetători de la Universitatea de Științe ale Sănătății Cedars-Sinai și publicat în revista Nature Neuroscience.
Amigdala, „filtrul” discret care decide ce rămâne în memorie
Amigdala este o structură cerebrală de dimensiunea unei nuci, situată în profunzimea lobului temporal. Până acum, cercetările au asociat-o în special cu reacțiile emoționale, comportamentul social și procesarea fricii.
Noua descoperire arată însă că rolul său în funcționarea memoriei este mai amplu decât se credea.
Oamenii de știință au identificat neuroni specializați care reacționează preferențial la anumite categorii de imagini, precum chipuri, animale sau peisaje. Atunci când acești neuroni înregistrau un răspuns mai puternic la o imagine din categoria lor preferată, participanții aveau șanse mai mari să și-o amintească ulterior.
Cu alte cuvinte, activitatea unor neuroni din amigdală poate oferi indicii despre informațiile vizuale care vor fi păstrate în memorie încă din momentul primei expuneri.
„Rezultatele noastre demonstrează că activitatea anumitor tipuri de neuroni din amigdală prezice, în timp ce persoana vede o imagine pentru prima dată, dacă acea imagine va fi amintită ulterior”, a explicat Ueli Rutishauser, unul dintre cercetători.
Experimentul realizat pe 112 pacienți, o fereastră către activitatea neuronilor individuali
Pentru a înțelege mai bine mecanismul, echipa de cercetare a analizat înregistrări ale activității cerebrale de la 112 pacienți cu epilepsie, cărora le fuseseră implantați electrozi pentru monitorizarea crizelor.
Acești electrozi le-au permis oamenilor de știință să urmărească activitatea electrică a unor neuroni individuali în timp ce participanții priveau imagini necunoscute.
Ulterior, în aceeași zi, pacienții au fost rugați să își amintească imaginile prezentate. Cercetătorii au comparat răspunsurile lor cu înregistrările neuronale realizate în timpul experimentului și au identificat tipare de activitate asociate cu reamintirea ulterioară.
Rezultatele au fost confirmate în două seturi de date separate, ceea ce consolidează legătura observată între activitatea neuronilor din amigdală și formarea amintirilor.
Studiul a beneficiat de o colecție neobișnuit de amplă de înregistrări neuronale individuale, obținută printr-un consorțiu internațional de cercetare coordonat de Cedars-Sinai și susținut de inițiativa BRAIN a Institutului Național de Sănătate din SUA. Jiayang Xiao a fost primul autor al lucrării.
Ar putea această descoperire să ajute în tratarea bolii Alzheimer?
Cercetarea deschide noi direcții pentru înțelegerea problemelor de memorie întâlnite în afecțiuni precum boala Alzheimer și epilepsia lobului temporal.
Oamenii de știință consideră că unele dintre aceste dificultăți ar putea avea legătură cu perturbarea proceselor prin care amigdala contribuie la selectarea și consolidarea amintirilor.
Totuși, studiul identifică o asociere între activitatea neuronală și capacitatea de a-și aminti ulterior o imagine. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a demonstra dacă modificarea acestor răspunsuri neuronale poate îmbunătăți memoria.
Ueli Rutishauser, profesor de neurochirurgie, consideră că amigdala ar putea deveni o țintă pentru viitoare terapii bazate pe neuromodulație sau terapii celulare, destinate unor tulburări care afectează memoria.
Cercetătorii vor să afle și dacă același mecanism funcționează în cazul altor simțuri. Experimentul actual s-a concentrat exclusiv pe informațiile vizuale, însă studiile viitoare ar putea analiza dacă amigdala contribuie și la selectarea sunetelor sau mirosurilor care se transformă în amintiri de lungă durată.
Descoperirea oferă astfel o perspectivă nouă asupra unui proces pe care creierul îl desfășoară în fiecare zi, fără ca noi să fim conștienți de el: alegerea experiențelor care merită păstrate.







This site uses Titan Security to reduce spam. Learn how your comment data is processed .