Toți românii folosesc această expresie la masă. Specialiștii în bunele maniere explică de ce ar trebui evitată

Este una dintre cele mai cunoscute expresii din România și o rostim aproape automat atunci când ne așezăm la masă. „Poftă bună!” pare o dovadă de politețe și respect față de cei alături de care mâncăm. Totuși, regulile tradiționale de etichetă spun că această urare poate fi nepotrivită în anumite împrejurări, iar în unele cercuri sociale este chiar evitată. Explicația are legătură cu felul în care erau privite mesele în trecut, dar și cu diferența dintre bunele maniere clasice și comportamentul modern.

Controversa nu înseamnă însă că românii trebuie să renunțe la această formulă. Specialiștii în etichetă fac distincția între mesele obișnuite, în familie sau între prieteni, și evenimentele formale, unde există reguli mai stricte. Mai mult, există o situație în care repetarea urării poate deveni chiar deranjantă: mesele cu foarte mulți participanți.

De ce spun unii specialiști că „Poftă bună!” nu este potrivită

Expresia „Poftă bună!” este considerată de mulți oameni o formulă firească de politețe. Cu toate acestea, în tradiția clasică a bunelor maniere există o perspectivă diferită asupra acestei urări.

Potrivit publicației franceze Savoir-Vivre, obiecția tradițională pornește de la faptul că expresia face trimitere la o nevoie fiziologică, respectiv apetitul și digestia. În viziunea clasică a etichetei, masa ar trebui să fie mai degrabă un prilej de socializare, conversație și apreciere a preparatelor, nu o simplă activitate legată de satisfacerea foamei.

O altă explicație apare în vechile manuale franceze de bune maniere din secolul al XIX-lea. Potrivit acestei interpretări, urarea ar putea sugera că invitatul are nevoie de un apetit deosebit pentru a putea mânca preparatele oferite de gazdă.

Regula nu este însă universală. Nici în Franța nu există o interdicție general acceptată, iar publicația Savoir-Vivre recomandă ca oamenii să evite expresia doar în mediile în care aceasta nu este folosită. Mai mult, a-l corecta pe un invitat care spune „Poftă bună!” poate fi considerat un gest mai nepoliticos decât folosirea propriu-zisă a urării.

Situația în care nu ar trebui să spui „Poftă bună!” la masă

În România, regulile sunt mai degrabă legate de contextul în care se desfășoară masa decât de o interdicție generală. Aurelia Marinescu, autoarea volumului „Codul bunelor maniere astăzi”, explică faptul că urarea nu este recomandată atunci când participă foarte multe persoane.

Motivul este simplu: dacă fiecare invitat începe să ureze „Poftă bună!” celorlalți, rezultatul poate fi un zgomot inutil, fără nicio contribuție la atmosfera mesei.

„Când mesenii sunt numeroși, nu se urează Poftă bună! Un ecou multiplicat cu douăzeci ar crea un vacarm nejustificat. Pentru a începe să mâncăm și să bem, așteptăm ca stăpâna, respectiv stăpânul casei să dea tonul”, explică Aurelia Marinescu în volumul său.

În asemenea împrejurări, invitații trebuie să aștepte ca gazda să dea semnalul începerii mesei. Mâncarea este servită de gazdă, de personalul specializat sau platourile sunt transmise de la un invitat la altul. De asemenea, gazda se servește ultima sau este servită ultima.

Prin urmare, dacă participi la o cină oficială sau la un eveniment cu foarte mulți invitați, este mai elegant să respecți ritmul stabilit de gazdă decât să transformi începutul mesei într-un schimb de urări.

De unde vine expresia „Poftă bună” și ce înseamnă, de fapt

Dincolo de regulile de etichetă, expresia are și o istorie lingvistică interesantă. În limba română, cuvântul „poftă” are origine slavă și este înrudit cu forma mai veche „pohtă”, care avea sensurile de dorință și apetit.

Formula este consemnată inclusiv în dicționarul lui August Scriban din 1939, unde apare ca o urare adresată unei persoane care urmează să mănânce. Și Dicționarul explicativ al limbii române păstrează această definiție.

În franceză, expresia echivalentă, „bon appétit”, are o origine diferită. Cuvântul „appétit” provine din latinescul „appetitus”, care înseamnă dorință. Folosirea sa cu sensul de dorință de a mânca este atestată încă din secolul al XIII-lea, iar formula socială „bon appétit” era utilizată încă din secolul al XVII-lea.

Așadar, cele două expresii au rădăcini lingvistice diferite, dar au ajuns să îndeplinească aceeași funcție: transmiterea unei urări prietenoase înaintea mesei. Nu există însă suficiente dovezi pentru a stabili cu exactitate momentul în care formula românească a intrat în uz.

Se poate vorbi la masă? Alte reguli de bune maniere pe care mulți le interpretează greșit

O altă regulă transmisă din generație în generație spune că nu este politicos să vorbești în timp ce mănânci. În realitate, codurile moderne de bune maniere nu interzic conversațiile la masă. Ele recomandă însă să nu vorbești cu gura plină, să eviți subiectele neplăcute și să nu-i deranjezi pe ceilalți.

Un studiu publicat în 2021 în revista științifică „International Journal of Environmental Research and Public Health”, intitulat „What Is Commensality? A Critical Discussion of an Expanding Research Field”, analizează rolul meselor comune și regulile sociale care au însoțit acest obicei de-a lungul timpului.

În unele societăți tradiționale, conversația era controlată de capul familiei, iar în anumite comunități religioase, inclusiv în mediile monahale, tăcerea în timpul mesei era o regulă. În schimb, în societatea contemporană, discuțiile sunt considerate o parte importantă a experienței de a mânca împreună.

Harvard Graduate School of Education arată că participarea copiilor la conversațiile din timpul cinei îi ajută să-și dezvolte vocabularul, să povestească și să-și exerseze capacitatea de a explica diferite lucruri.

Printre celelalte reguli importante de etichetă se numără folosirea discretă a tacâmurilor, evitarea zgomotelor în timpul mesei și păstrarea unei poziții corecte la masă. Telefoanele mobile ar trebui trecute pe modul silențios, iar atenția acordată celor din jur este mai importantă decât verificarea permanentă a mesajelor.

În concluzie, „Poftă bună!” nu este o expresie interzisă și nici un semn de lipsă de educație. Totul depinde de context, de regulile locului și de persoanele alături de care iei masa. Iar dacă cineva îți urează această formulă, probabil cel mai elegant răspuns este să apreciezi intenția, nu să-i ții o lecție despre bunele maniere.