Avertisment pentru iubitorii de ceai: anumite pliculețe eliberează microplastice și substanțe chimice

Cercetarea a fost realizată de Necla Pehlivan și Kenan Gedik, de la Universitatea Recep Tayyip Erdoğan din Turcia, iar rezultatele au fost publicate pe 13 octombrie 2026 în revista științifică npj Science of Food.

Cercetătorii au vrut să afle cât de multe particule de microplastic pot ajunge în băutura consumată atunci când ceaiul este preparat folosind pliculețe care conțin materiale sintetice. Pentru analiză au fost luate în considerare 14 mărci de ceai la plic și 14 mărci de ceai vrac, atât verde, cât și negru, achiziționate de pe piața din Turcia.

Verificarea materialelor a arătat că numai patru dintre cele 14 tipuri de pliculețe analizate erau fabricate din plastic, mai exact din poliamidă, cunoscută și sub denumirea de nailon. Celelalte zece erau realizate din hârtie sau celuloză.

Pentru experiment, infuziile provenite din pliculețele sintetice au fost pregătite în condiții care să reproducă prepararea obișnuită a ceaiului. Pliculețele au fost introduse în apă încălzită la aproximativ 95 de grade Celsius și lăsate timp de trei minute, interval considerat specific unei infuzii obișnuite.

După preparare, cercetătorii au examinat probele cu ajutorul microscopului și al unor tehnici de analiză a compoziției chimice. Rezultatele au arătat că pungile din nailon au eliberat între 555 și 2.498 de particule de microplastic pentru fiecare cană analizată.

Particulele identificate chimic în probele provenite din pliculețele de nailon erau fibre de poliamidă, ceea ce indică faptul că proveneau din materialul ambalajului.

Diferențele dintre cele patru produse analizate au fost importante. Unele au eliberat considerabil mai multe particule decât altele, ceea ce arată că materialul folosit și caracteristicile pliculețului pot influența cantitatea de particule care ajunge în infuzie.

Cercetătorii au analizat și ceaiul vrac. În frunzele uscate au identificat între 146 și 1.178 de particule pe kilogram. Raportată la o porție de două grame de frunze, cantitatea estimată era de aproximativ 0,3-2,4 particule.

Trebuie făcută însă o precizare: ceaiul vrac nu a fost preparat printr-o infuzare identică celei folosite pentru pliculețele din nailon. Frunzele uscate au fost supuse direct unei proceduri de analiză chimică, iar rezultatul a fost transformat într-o estimare pentru o porție. Prin urmare, comparația nu reprezintă o măsurare directă a două căni de ceai preparate în condiții identice.

BPA și ftalații, identificați în toate cele patru infuzii din pliculețe sintetice

Microplasticele nu au fost singura problemă identificată de cercetători. Analiza chimică a evidențiat și prezența bisfenolului A, cunoscut sub abrevierea BPA, precum și a unor esteri ftalați, substanțe utilizate în fabricarea și prelucrarea materialelor plastice.

Aceste componente au fost detectate în toate cele patru infuzii provenite din pliculețele sintetice testate.

Bisfenolul A este un compus chimic utilizat în anumite materiale plastice și rășini, iar ftalații sunt folosiți pentru a conferi plasticului flexibilitate și alte proprietăți tehnice. Ambele categorii de substanțe sunt urmărite de cercetători din cauza posibilelor efecte asupra sistemului endocrin, responsabil pentru reglarea activității hormonale.

Unul dintre produsele analizate a prezentat o cantitate de BPA vizibil mai mare decât celelalte. Cercetătorii nu au dezvăluit numele mărcii respective, însă au încercat să identifice o posibilă sursă a contaminării.

O ipoteză luată în considerare a fost adezivul folosit pentru lipirea și sigilarea pliculețului. Acest lucru este important deoarece sugerează că substanțele chimice pot proveni nu doar din materialul principal al ambalajului, ci și din elementele utilizate la fabricarea acestuia.

BPA și ftalații sunt substanțe care pot interfera cu funcționarea sistemului endocrin. Acest sistem coordonează procese importante pentru organism, inclusiv metabolismul, dezvoltarea, funcția reproductivă și alte funcții fiziologice.

Cercetătorii atrag atenția că expunerea trebuie privită în contextul tuturor surselor din care aceste substanțe pot ajunge în organism. O persoană care bea frecvent ceai preparat în pliculețe sintetice poate acumula o expunere suplimentară față de cea provenită din alte alimente și obiecte de uz cotidian.

Autorii studiului atrag atenția în special asupra copiilor, femeilor însărcinate și persoanelor care consumă cantități mari de ceai, categorii pentru care evaluarea expunerii este deosebit de importantă.

Cât de periculoase sunt particulele și substanțele chimice pentru organism

Prezența microplasticelor, a BPA și a ftalaților într-o infuzie nu înseamnă automat că o persoană care consumă ceai la pliculeț va dezvolta o afecțiune.

Cercetătorii au realizat și o evaluare a riscurilor pe baza cantităților măsurate și a parametrilor toxicologici disponibili. În cazul BPA, estimarea a arătat că expunerea asociată unei căni de ceai preparate cu pliculețe sintetice ar putea reprezenta între 4,55% și 21,70% din doza zilnică tolerabilă utilizată de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA).

Asta înseamnă că, în scenariul cu cea mai mare valoare măsurată, contribuția ceaiului ar putea ajunge la aproximativ o cincime din reperul zilnic de expunere folosit în evaluare.

Este important de subliniat că această valoare nu înseamnă depășirea automată a limitei stabilite de EFSA. Ea reprezintă o estimare a contribuției unei surse de expunere, iar BPA poate proveni și din alte alimente sau materiale cu care oamenii intră în contact.

De altfel, indicele cumulativ de risc calculat de autori pentru substanțele analizate a rămas sub pragul de risc utilizat în evaluarea lor, respectiv un Hazard Index mai mic decât 1.

Studiul nu a urmărit persoane care consumă ceai la pliculeț și nu a măsurat apariția unor boli, modificări hormonale sau alte efecte clinice. Rezultatele arată ce substanțe au fost găsite în infuziile analizate și estimează expunerea, nu demonstrează că o anumită cantitate de ceai produce direct o problemă de sănătate.

Acesta este un aspect important, deoarece riscul depinde de cantitatea ingerată, frecvența expunerii, caracteristicile substanțelor și expunerea totală provenită din mai multe surse.

De ce cifrele unui studiu mai vechi au fost mult mai mari. Ce nu au putut detecta cercetătorii

Rezultatele noului studiu sunt mult mai mici decât cele prezentate într-o cercetare publicată în 2019, care a devenit cunoscută pentru estimarea potrivit căreia un singur pliculeț de ceai din plastic ar putea elibera miliarde de particule de microplastic și nanoplastic.

Diferența dintre cele două rezultate are legătură cu metodele de analiză și cu dimensiunea particulelor care pot fi identificate.

În cercetarea din 2026, metoda utilizată nu a permis identificarea și cuantificarea nanoplasticelor. În plus, identificarea chimică a particulelor provenite din pliculețele de nailon a fost posibilă pentru cele care depășeau 100 de micrometri.

Prin urmare, rezultatele nu surprind întreaga cantitate de particule potențial prezentă în infuzie. Fragmentele mult mai mici nu au putut fi caracterizate în același mod, astfel încât numărul total ar putea fi diferit de cel raportat.

Totuși, cifrele din studiul din 2019 trebuie privite și ele cu precauție. Institutul Federal German pentru Evaluarea Riscurilor (BfR) a analizat metodologia acelei cercetări și a contestat estimările foarte mari.

Potrivit institutului, uscarea probelor înainte de examinare putea determina cristalizarea unor substanțe dizolvate în apă, care ulterior erau numărate greșit drept particule de microplastic. BfR a apreciat că valorile raportate pentru particulele mai mari de un micrometru puteau fi supraestimate cu două sau trei ordine de mărime.

Experimentele proprii ale institutului au indicat, de asemenea, că o mare parte dintre particulele observate erau deja prezente pe suprafața pliculețelor înainte de preparare și erau îndepărtate parțial prin contactul cu apa fierbinte, nu generate neapărat prin degradarea materialului.

Așadar, cifrele diferite din cercetările publicate nu pot fi comparate fără a ține cont de metodele folosite, de dimensiunea particulelor analizate și de modul în care au fost pregătite probele.

Noul studiu aduce însă date suplimentare despre fibrele de poliamidă și substanțele chimice care pot migra din anumite pliculețe sintetice în băutură.

Ce recomandă cercetătorii celor care beau ceai în fiecare zi

Autorii studiului consideră că reducerea contactului cu materialele plastice folosite la ambalarea alimentelor reprezintă o modalitate simplă de limitare a expunerii.

Una dintre recomandările lor este folosirea ceaiului vrac, preparat într-un infuzor din metal sau ceramică. În acest fel, consumatorul evită contactul direct al apei fierbinți cu un pliculeț fabricat din poliamidă.

O altă sugestie este clătirea frunzelor de ceai cu apă rece înainte de preparare, pentru îndepărtarea unei părți dintre particulele care pot proveni din mediul înconjurător, din agricultură sau din procesarea industrială.

Cercetătorii explică faptul că particulele găsite în ceaiul vrac pot proveni din mai multe surse. Printre acestea se numără ambalajele și sacii din plastic utilizați în activitățile agricole, praful atmosferic și contactul frunzelor cu utilajele folosite la procesarea și transportul ceaiului.

În timpul prelucrării industriale, frunzele intră în contact cu echipamente precum benzile transportoare, utilajele de încărcare și instalațiile folosite pentru rularea și răsucirea lor. Aceste interacțiuni pot contribui la transferul unor particule sau substanțe provenite din materiale plastice.

Așadar, trecerea la ceaiul vrac nu garantează eliminarea completă a microplasticelor. Rezultatele arată însă că, în probele analizate, cantitatea estimată pentru frunzele uscate a fost mult mai mică decât cea identificată în infuziile preparate cu pliculețele din nailon.

Specialiștii subliniază că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili mai precis nivelul expunerii și pentru a înțelege efectele pe termen lung. Sunt necesare analize pe un număr mai mare de produse, metode mai performante pentru identificarea particulelor foarte mici și măsurători directe ale substanțelor chimice din ceaiul vrac după prepararea obișnuită.

Pentru moment, concluzia practică este că nu toate pliculețele de ceai sunt fabricate din plastic și că materialul ambalajului contează. Verificarea acestuia și folosirea unui infuzor din metal sau ceramică reprezintă două alternative prin care consumatorii pot limita contactul cu pliculețele sintetice.

Un gest aparent neînsemnat, precum alegerea tipului de pliculeț, poate face diferența în ceea ce privește expunerea repetată la particule și substanțe provenite din ambalaj.