'Fiecare om va avea propriul telefon în buzunar': Previziunea uluitoare publicată în România în urmă cu 116 ani

Cu mai bine de un secol înainte ca telefoanele inteligente să devină parte din viața de zi cu zi, un text publicat într-un ziar din Iași descria un viitor greu de imaginat pentru oamenii din 1910. Fiecare persoană urma să aibă propriul telefon, pe care să îl poarte în buzunar și să îl folosească oriunde s-ar afla. Noutățile nu aveau să mai fie citite în ziare, ci ascultate printr-un „ziar vorbitor”. Autorul care a imaginat acest viitor era Robert Schlos.

Ziarul „Evenimentul” din Iași publica în 1910 o viziune despre lumea anului 2010

Povestea începe cu inițiativa unui editor german, care a cerut mai multor scriitori și oameni de știință din Europa să își imagineze cum va arăta lumea peste o sută de ani.

Au fost primite numeroase răspunsuri, unele serioase, altele tratate mai degrabă în glumă. Printre ele se afla și viziunea lui Robert Schlos, care a atras atenția prin felul în care descria viitorul comunicațiilor.

Textul a ajuns și în România, fiind publicat în ziarul ieșean „Evenimentul”, în ediția din 29 septembrie 1910, numărul 187. Materialul purta titlul „Ce va fi peste 100 de ani”.

În contribuția sa, Robert Schlos vorbea despre o lume în care firele și cablurile folosite pentru transmiterea informațiilor aveau să devină inutile. Totul urma să circule prin aer, fără legături fizice între aparatele care comunicau.

Ideea era una extrem de îndrăzneață pentru acea perioadă. Telegrafia fără fir se afla încă într-o etapă de dezvoltare, iar posibilitatea ca oamenii să poată comunica de oriunde părea mai degrabă o imagine desprinsă dintr-o poveste despre viitor.

Schlos considera însă că progresul tehnologic va face posibilă inclusiv transmiterea imaginilor la distanță. Nu era vorba doar despre mesaje sau sunete, ci și despre posibilitatea de a vedea de la depărtare ceea ce se întâmpla într-un alt loc.

Telefonul pe care oamenii aveau să îl poarte în buzunar și „Ziarul vorbitor”

Cea mai interesantă parte a previziunii lui Robert Schlos era legată de apariția unui telefon personal, suficient de mic pentru a fi purtat în buzunarul vestei.

Autorul își imagina că fiecare om va avea propriul aparat și va putea vorbi cu oricine, indiferent de distanță sau de locul în care se află.

O persoană ar fi putut comunica din propria cameră, de pe un vârf de munte, dintr-un tren aflat în mișcare, dintr-un aeroplan sau chiar de pe puntea unui vapor.

Cu alte cuvinte, comunicarea nu urma să mai depindă de existența unui telefon fix sau de apropierea unui punct de legătură. Aparatul avea să fie personal și să îl însoțească pe proprietar oriunde ar merge.

Previziunea devenea și mai interesantă atunci când Schlos descria modul în care oamenii urmau să se informeze.

În loc să cumpere și să citească ziare tipărite, oamenii viitorului aveau să poată asculta știrile oriunde s-ar afla. El numea acest serviciu „Ziarul vorbitor”.

Imaginează-ți un om aflat într-un tramvai sau într-un tren, care nu mai trebuie să deschidă ziarul pentru a afla ce s-a întâmplat în lume. Este suficient să asculte o voce care îi prezintă toate noutățile zilei.

Dar serviciul nu se limita la informațiile de actualitate. Schlos anticipa că, prin aceleași mijloace de comunicare fără fir, oamenii vor putea asculta reprezentații de teatru, slujbe religioase și concerte, fără să fie nevoiți să se deplaseze până la locul unde au loc evenimentele.

Privită astăzi, descrierea seamănă cu o combinație între telefonul mobil, radioul portabil, transmisiunile audio online și serviciile moderne de streaming.

Este important însă să facem o diferență: autorul nu descria un smartphone cu ecran tactil, aplicații și internet, ci anticipa câteva dintre funcțiile care aveau să devină posibile prin tehnologiile moderne de comunicație.

Robert Schlos a anticipat și televiziunea? Ce s-a întâmplat în 1927

O altă parte interesantă a previziunii era legată de transmiterea imaginilor la distanță. Robert Schlos vorbea despre posibilitatea ca vederea să poată fi transmisă fără fir, indiferent de distanță.

Ideea seamănă cu principiul care stă la baza televiziunii și al comunicării video moderne. Oamenii puteau nu doar să audă informații din alte locuri, ci și să vadă imagini transmise de la distanță.

Dezvoltarea televiziunii a început să capete rezultate concrete în anii următori.

Unul dintre pionierii acestui domeniu a fost inventatorul american Philo Farnsworth. În 1927, acesta a reușit să transmită electronic o imagine folosind un tub special, numit image dissector.

Prima imagine transmisă era extrem de simplă: o linie neagră pe un fundal deschis. Astăzi poate părea un experiment modest, dar la vremea respectivă reprezenta un pas important în dezvoltarea televiziunii electronice.

Farnsworth nu a fost însă singurul inventator care a contribuit la apariția televiziunii. Scoțianul John Logie Baird demonstrase deja, în 1926, un sistem de televiziune mecanică prin care putea transmite imaginea unei persoane pe un ecran.

Televiziunea a fost rezultatul muncii mai multor inventatori și cercetători, iar transformarea experimentelor de laborator în sistemele folosite ulterior de public a durat mai mulți ani.

Privită din perspectiva prezentului, descrierea publicată în „Evenimentul” în 1910 rămâne remarcabilă. Un autor imagina o lume în care oamenii vor avea telefoane personale, vor putea comunica din orice loc și vor asculta știri, concerte sau spectacole fără să fie legați de un anumit spațiu.

Nu a descris exact smartphone-ul pe care îl folosim astăzi, dar a intuit câteva dintre cele mai importante schimbări pe care tehnologia avea să le aducă în viața de zi cu zi.

Iar faptul că aceste idei puteau fi citite într-un ziar din Iași, cu mai bine de o sută de ani în urmă, face povestea cu atât mai interesantă.