Prioritățile alese diferit

Ai văzut de multe ori oameni care seamănă așa de bine, sunt frați, crescuți de aceiași părinți, dar, când este vorba de gusturi, aspirații și obiective, sunt total diferiți?

Suntem, prin creație, unici! Amprenta noastră nu poate fi îngemănată cu a nimănui. Suntem speciali și așa rămânem; fiecare în „pătrățica” lui are o valoare și o importanță dată de Creator. Totuși, faptul că suntem diferiți nu ne garantează automat că suntem și pe drumul cel bun, că facem ce trebuie sau că suntem cine trebuie. Uneori, este nevoie de un ochi privit din exterior, de educație și chiar de mustrarea celor care ne vor binele pentru a fi repuși pe direcția corectă. Oricât am încerca să ne comparăm sau să împrumutăm de la alții trăsături comportamentale, nu vom face decât să copiem un vocabular și niște gesturi. Iar asta nu este de ajuns și nu ne este de niciun folos.

Sindromul șablonului în casa din Betania

În Evanghelia după Luca (10:38-42), ne este relatată experiența din casa unei familii foarte ospitaliere, primitoare și sincere. Hristos se ducea des acolo și îi era drag să poposească în mijlocul lor – cui nu i-ar fi drag? Însă tocmai în acest cadru cald, El așază ordinea corectă a priorităților: ce contează cu adevărat și care este lucrul ce trebuie făcut mai întâi?

În povestea celor două surori, descoperim o problemă legată tocmai de această capcană a tiparelor rigide. Una dintre surori se plânge Mântuitorului. Ea suferă pentru că sora ei nu este ca ea, nu calcă pe urmele ei și refuză să intre în șablonul pe care ea l-a considerat prioritar. Marta a crezut că standardul ei de slujire este singurul valabil, încercând să o forțeze și pe Maria să îl adopte.

Marta și Maria sunt două surori care reprezintă un reper deloc neglijabil pentru noi. Este nevoie și de una, și de alta, la timpul potrivit și la momentul oportun. Lucrurile nu trebuie amestecate și nici neglijate, ci doar corect prioritizate.

Diferența fundamentală: A face versus A fi

Ce trebuie făcut mai întâi? Ce ar nota o reașezare a priorităților în viața noastră? Diferența dintre a face și a fi este fundamentală. Una vrea să facă pentru Hristos, cealaltă vrea să fie cu El. Degeaba faci, dacă nu ești…!

Mă gândesc cum a arătat Marta după această discuție de clarificare. Instinctual, a rămas aceeași femeie ospitalieră, plină de pasiune și compasiune pentru semeni. De atunci însă, sunt convins că și-a trecut acțiunile prin filtrul unor întrebări serioase:

• „Trebuie cu adevărat?”

• „Are treaba aceasta implicații eterne?”

• „Merită să mă îngrijorez pentru orice detaliu?”

• „Mă frământ degeaba?”

• „Oare vreau să impresionez sau să slujesc?”

• „Îmi doresc ca, după ce pleacă Musafirul, să rămână cu amintirea unei mese pe cinste, sau părtășia, relația și comuniunea contează cel mai mult?”

Maria a demonstrat că este mai important să fie cu Isus decât să facă ceva pentru El. Nu era interesată să impresioneze pe nimeni, ci voia doar să rămână în prezența Persoanei pe care o prețuia, o respecta și în care avea toată încrederea. A profitat de ocazie atunci când a trebuit. După ce Hristos avea să plece, putea să o ajute pe sora ei tot timpul; dar acel moment unic a fost cel pe care l-a ales pentru a fi cu El.

Orizontul priorităților corecte

În concluzie, nu ești obligat să impresionezi pe nimeni și nu trebuie să demonstrezi nimic nimănui. Nu căuta să Îl surprinzi pe Domnul prin activismul tău; nu vei reuși, ci doar te vei frământa și te vei îngrijora degeaba.

Caută să fii în prezența Lui înainte de a face ceva pentru El! Această părtășie prețuiește mai mult decât orice realizare exterioară. Abia după ce îți așezi inima la picioarele Lui ești pe drumul cel bun; abia atunci poți lua talantul și darul pe care îl ai pentru a-l pune în negoț și a-ți sluji semenii cu bucurie. Când prioritizezilucrurile așa cum trebuie, alegi „partea cea bună”, iar aceea nu ți se va lua niciodată!

Sorin Cigher, 7 noiembrie 2026