Academia Română tranșează controversa „ministru” versus „ministră”: Ce au decis lingviștii la solicitarea Ministerului Culturii

Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române a clarificat statutul formei feminine „ministră” în limba română, în urma unei solicitări transmise de Ministerul Culturii. Specialiștii arată că termenul poate fi utilizat în anumite contexte, inclusiv în intervenții publice, însă recomandă folosirea formei „ministru” în documentele oficiale, indiferent dacă funcția este ocupată de un bărbat sau de o femeie.

Într-un punct de vedere publicat pe Facebook, Institutul explică faptul că feminizarea denumirilor de profesii și funcții publice reprezintă un proces firesc, influențat atât de evoluția limbii, cât și de schimbările din societate.

„Ministră” este acceptat, dar are statut colocvial

Potrivit specialiștilor, cea mai recentă ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM³), publicată în 2021, include forma „ministră”, însă aceasta este marcată drept „colocvială”.

Spre deosebire de aceasta, alte forme feminine, precum „decană”, „deputată”, „președintă” sau „ingineră”, sunt înregistrate fără restricții stilistice.

În schimb, „primăriță” și „ministreasă” sunt considerate forme familiare, iar „rectoră” este clasificată drept o formă rară.

„Feminizarea numelor de profesii, meserii și funcții reprezintă un proces dinamic, rezultat din interacțiunea continuă dintre uz și normă. Extinderea participării femeilor la activități și responsabilități publice, transformarea profesiilor și modificarea reprezentărilor sociale influențează atât apariția femininelor, cât și acceptarea lor”, explică Institutul de Lingvistică.

Specialiștii subliniază că diferențele dintre aceste forme nu înseamnă că limba română nu ar permite construirea unor denumiri feminine pentru funcțiile publice, ci că acceptarea și statutul lor depind de frecvența utilizării și de context.

Recomandarea pentru instituțiile publice: „ministru”, indiferent de sexul titularului

Cea mai importantă precizare privește comunicarea administrativă și documentele oficiale.

Institutul de Lingvistică recomandă ca, în actele instituțiilor publice, să fie folosită forma „ministru”, considerată denumirea generică a funcției guvernamentale.

„Pentru comunicarea scrisă formală, în special acte, adrese și alte documente instituționale, recomandăm utilizarea masculinului generic ministru, care desemnează funcția oficială din Guvern/Cabinet, independent de genul natural al persoanei care exercită funcția”, precizează Institutul.

Această recomandare urmărește asigurarea unei terminologii administrative uniforme și stabile, fără a exclude posibilitatea ca normele lingvistice să fie modificate în viitor.

În schimb, utilizarea formei „ministră” nu este considerată greșită în orice împrejurare.

„Considerăm că forma ministră, deși marcată «colocvial», poate fi folosită în comunicarea orală și în scris, în contexte care admit acest registru, inclusiv în intervenții publice și texte cu o componentă personală”, explică lingviștii.

De asemenea, Institutul precizează că preferința persoanei care ocupă funcția poate fi luată în considerare atunci când se alege forma de adresare sau de desemnare, cu respectarea contextului comunicării.

De ce unele denumiri feminine sunt percepute diferit

Lingviștii explică și de ce anumite forme feminine pot părea neobișnuite, familiare sau chiar ironice.

Unul dintre motive este legat de sufixele utilizate pentru formarea cuvintelor. De exemplu, sufixul „-iță” poate avea și valoare diminutivală, ceea ce poate conduce, în anumite situații, la percepția că o funcție își pierde din prestigiu atunci când este exprimată la feminin.

Această asociere nu este însă obligatorie. Forma „doctoriță”, spre exemplu, este inclusă în DOOM fără marcaje speciale privind registrul de utilizare.

Institutul invocă și cercetări sociolingvistice care arată că unii vorbitori preferă denumirile masculine pentru anumite funcții, chiar dacă acceptă existența variantelor feminine.

În același timp, specialiștii atrag atenția că percepția asupra cuvintelor se poate schimba relativ repede. O formă considerată astăzi colocvială poate deveni, prin utilizare frecventă și acceptare socială, una obișnuită în limba literară.

„Schimbările de uz constituie temeiuri pentru reevaluări normative, fără ca fiecare preferință individuală sau creștere de frecvență să modifice imediat norma consemnată”, arată Institutul.

Prin urmare, poziția transmisă Ministerului Culturii nu reprezintă o interdicție privind folosirea cuvântului „ministră”, ci o delimitare între limbajul colocvial, în care acesta poate fi utilizat, și comunicarea administrativă formală, pentru care este recomandată forma „ministru”.

Punctul de vedere a fost redactat de cercetătorul Alexandru Nicolae, din cadrul Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, pe baza normelor academice actuale și a cercetărilor privind evoluția limbii române.