Maraton de lansări de carte la Festivalul Național de Teatru

Volume de teatru, cu şi despre oameni din teatrul românesc, au fost lansate duminică în Maratonul lansărilor de carte din cadrul celei de-a 36-a ediţii a Festivalului Naţional de Teatru (FNT), potrivit Agerpres.

Volumul „Artistul, informatorul şi Securitatea. Raport contra paşaport”, scris de Iulia Popovici, analizează motivele pentru care oamenii din artă au devenit informatori ai Securităţii.

„Toate cazurile despre care vorbesc au în spate note olografe şi verificate ca identitate olografică. (…) Treaba mea este să încerc cât mai mult să înţeleg, nu să dau verdicte, nu să judec biografia altcuiva sau opţiunile cuiva. (…) Treaba este să fac toate eforturile, în limitele posibilităţilor mele şi a disponibilităţii de documentaţie pe care o avem, ca să înţeleg ce au făcut şi de ce au făcut, şi felul în care asta le-a impactat sau nu, dar celor mai mulţi le-a impactat biografia şi viaţa în general”, a spus Iulia Popovici, la lansarea cărţii în cadrul Festivalului Naţional de Teatru.

Ea a precizat că în regimul trecut, în Securitate erau foarte puţine femei, iar în mediul cultural femeile erau totuşi „într-o proporţie destul de mare”.

„Asta forţa un anume tip de abordare din partea Securităţii: în primul rând cum şi de ce recrutăm informatoare femei, şi pe urmă cum le gestionăm. Toate documentele interne ale Securităţii arată că principalul scop era folosirea relaţiilor personale şi potenţialului personal, într-o anume fază erotic, ale acestor femei. Există un articol în revista Securitatea, care era un fel de manual de formare continuă la care aveau acces doar angajaţii Securităţii, dar există şi alte documente interne, care spun că femeile trebuie abordate înainte să se căsătorească sau să devină mame, că nu te poţi baza pe ele că au spirit de observaţie, dar nu sesizează esenţialul, nu sesizează detaliile, n-au spirit de sinteză. ‘Trebuie să fim atenţi cum le învăţăm, cum le dirijăm ca să capete logică’. Ca urmare, întregul model era al părintelui bărbat care ghidează copilul femeie în această lume rea şi agresivă în care nu te poţi baza că ea se descurcă singură”, a mai spus autoarea.

Dramaturgul Ionuţ Sociu a apreciat că tema cărţii este „foarte complexă şi delicată pentru că are de-a face cu natura umană”.

Regizorul Alexander Hausvater a lansat, în FNT 36, volumul „Laboratorul de vise: 77 de poveşti teatrale – Canada (1970-2000)”, care „nu este doar o carte de memorii teatrale, ci cronica vie a unei aventuri artistice desfăşurate pe parcursul a trei decenii în Canada”.

În aceste 77 de poveşti, Alexander Hausvater evocă întâlniri memorabile, spectacole, actori, succese, eşecuri, controverse şi momente de revelaţie care au modelat o viaţă dedicată scenei. De la experimente teatrale radicale şi festivaluri internaţionale până la întâmplări pline de umor, emoţie şi risc, fiecare povestire deschide o fereastră către laboratorul secret al creaţiei teatrale, se arată în prezentarea făcută volumului pe site-ul FNT.

„Pe parcursul cărţii mi-am dat seama că ce îmi amintesc nu este legat de activitatea actorului pe scenă, ci actorul înainte de spectacol, actorul după spectacol, publicul înainte, publicul după, şi întrebarea aia masivă cu care am început, teatrul în Canada. În Canada, după primele două-trei luni am înfiinţat un grup cu actori englezi, francezi, americani, europeni şi aşa mai departe, cu un ţel foarte bine definit: să oprim minciuna asta oribilă care înseamnă teatru, să ne revoltăm contra mincinoşilor – actori şi regizor – şi de a căuta un adevăr. Nu am găsit niciun adevăr într-un om care îşi pune o perucă, îşi pune un machiaj, se strâmbă, şi spune că e francez, e englez, american, spune că a trăit în secolul XVI, o minciună după alta. Voiam adevărul cercetării, adevărul investigării. (…) Am căutat prin faptul că teatrul n-are nicio legătură cu realitatea obiectivă pe care o trăim zi de zi”, a povestit Hausvater despre începuturile sale în Canada.

Regizorul Erwin Şimşensohn a apreciat că volumul lui Alexander Hausvater este „efectiv un manual de teatru”.

De asemenea, istoricul Adrian Cioroianu a afirmat că volumul este un „superb şi emoţionant volum de memorii”.

„Sunt de fapt un soi de memorii tematice legate de cei 30 de ani în care, între 1970 şi 2000, Alexander ajunge în Canada, începe să predea, organizează o trupă de teatru, o trupă care se împarte pe parcurs. E o întreagă poveste şi a tinereţii lui, şi a tinereţii unui tip de teatru, unui tip de revoluţie în teatru, plecând totuşi de la ideea că peisajul teatral din Canada (…) aş spune că era un fel de soi de ecou la ceea ce se întâmpla în Europa sau în Franţa, şi America bineînţeles, drept care tânărul regizorul evident că a făcut figura unui tânăr pionier şi de aici şi succesul. Un succes pe care nu şi-l arogă, despre care vorbeşte cu o mare reţinere, în schimb cu un imens simţ al umorului, cred că şi cu multă nostalgie”, a spus Cioroianu.

Volumul „Draga Olteanu Matei. Am râs norocului în faţă…” de Ion Moldovan este, potrivit autorului, „reconstituirea unui destin, cu atât mai mult atunci când vorbim despre o mare personalitate artistică”.

„Cu ani în urmă, i-am propus Dragăi Olteanu Matei să stăm temeinic de vorbă ca să pot strânge material cu care sau pe care să-l folosesc pentru o carte care să cuprindă momentele cele mai importante din cariera ei de peste o jumătate de veac pe scena Teatrului Naţional şi pe platourile de filmare. A fost de acord, însă de fiecare dată când ne întâlneam, Draga o lăsa mai moale, spunea ‘lasă, dragă, o să ne întâlnim şi la anul, o să ne întâlnim şi peste două luni, timp este, avem destulă vreme’, numai că timpul, vremea, se ştie, nu are întotdeauna răbdare. Totuşi, am reuşit să realizez câteva interviuri cu Draga pe care le-am reunit în această carte dedicată ei, sub forma unor povestiri, mai lungi sau mai scurte, în dialog, evident, care prezintă momentele cele mai importante ale carierei ei, şi în teatru, şi în film. Prezintă întâlnirile ei, marile ei întâlniri cu mari actori ai teatrului româneşti, cu mari personalităţi ale culturii româneşti”, a spus autorul, într-un clip video postat pe pagina de prezentare a festivalului.

Printre volumele care s-au mai lansat duminică în Maratonul lansărilor la FNT 36 se mai află şi „Carnavalul Nefericiţilor. Cronica unor rătăciri temporare” de Radu Dinulescu, „un roman de formare în exil, scris la persoana întâi, structurat în cinci acte după modelul tragediei greceşti”, „Marcela Rusu. Am trăit exclusiv pentru teatru şi pentru dragoste” de Ion Moldovan, „Dincolo de ordinea obişnuită: două piese de teatru la marginea realităţii” de Peter Biro, în traducerea lui Edith Negulici.