Paradoxul energiei din România: De ce plătesc românii facturi mari, deși țara produce electricitate ieftină

România produce energie electrică la costuri relativ reduse în hidrocentrale și centrale nucleare, însă acest avantaj nu se reflectă automat în facturile plătite de populație. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), susține că situația este determinată atât de fragmentarea sistemului energetic, cât și de mecanismul european de formare a prețurilor, prin care energia produsă în centralele scumpe poate influența prețul întregii piețe.

Potrivit specialistului, reorganizarea sectorului energetic de la începutul anilor 2000 a dus la separarea producătorilor de electricitate în companii independente, fiecare urmărindu-și propriile interese comerciale. Astfel, producătorii cu costuri reduse pot beneficia de prețurile ridicate ale pieței, fără ca acest avantaj să fie transferat automat consumatorilor, relatează Agerpres.

Chisăliță explică faptul că, înaintea fragmentării, diferitele tipuri de centrale puteau funcționa într-un sistem integrat, în care costurile și riscurile erau gestionate împreună. În prezent, companiile își stabilesc separat strategiile comerciale, investițiile și obiectivele de profit.

Cum a influențat reorganizarea sistemului energetic prețul electricității

Președintele AEI arată că reorganizarea CONEL din anul 2000 a consacrat separarea activităților energetice în societăți independente, inclusiv a producției hidro și termo.

În opinia sa, această schimbare a diminuat avantajele economice ale unui sistem în care sursele de energie se completează reciproc.

„Într-un portofoliu integrat, hidrocentralele, centralele nucleare şi termocentralele pot avea roluri complementare. Unele produc constant, altele răspund rapid variaţiilor de consum, iar altele asigură energia necesară atunci când celelalte surse nu ajung. Costurile lor diferite pot fi gestionate împreună, iar contractele de vânzare pot reflecta costul şi riscul întregului portofoliu”, explică Dumitru Chisăliță.

Expertul consideră că separarea producătorilor a determinat apariția unor interese comerciale diferite, chiar dacă centralele continuă să îndeplinească roluri complementare în funcționarea sistemului energetic.

O hidrocentrală, de exemplu, nu are aceleași cheltuieli cu combustibilul și emisiile ca o centrală pe gaze sau cărbune. Cu toate acestea, energia produsă de aceste unități poate fi comercializată pe aceeași piață.

De ce energia scumpă poate stabili prețul pentru întreaga piață

Un element central al analizei îl reprezintă mecanismul european cunoscut drept „merit order”, utilizat pentru stabilirea ordinii în care sunt acceptate ofertele de energie, în funcție de costurile marginale.

În acest sistem, producătorii cu costuri mai mici, precum hidrocentralele, centralele nucleare și unele instalații regenerabile, sunt de regulă selectați înaintea centralelor cu costuri mai ridicate.

Atunci când cererea nu poate fi acoperită doar din sursele ieftine, sunt necesare și centralele pe gaze sau cărbune. Pe piața pentru ziua următoare, prețul marginal al ultimei oferte acceptate poate deveni prețul de decontare pentru întreaga energie tranzacționată în intervalul respectiv.

Prin urmare, un producător cu costuri reduse poate încasa același preț de piață ca un producător cu cheltuieli semnificativ mai mari.

„Din perspectiva distribuirii beneficiilor către consumatori, această concurenţă poate fi considerată inechitabilă: producătorul ieftin beneficiază de preţul ridicat, în timp ce consumatorul nu beneficiază automat de costul său redus”, susține președintele AEI.

Prețul final din facturile consumatorilor depinde însă și de contractele de furnizare, de costurile de rețea, de taxe și de alte componente, nu exclusiv de prețul stabilit pe piața angro.

Chisăliță: România are producție ieftină, dar consumatorii continuă să cumpere scump

Specialistul susține că fragmentarea sistemului energetic a produs și o problemă de coordonare a investițiilor și a strategiilor comerciale.

În locul unei abordări integrate, fiecare companie își urmărește propriile obiective financiare, ceea ce, în opinia sa, poate împiedica optimizarea costurilor la nivelul întregului sistem.

„O reformă trebuie judecată şi prin capacitatea ei de a transforma resursele ţării în energie accesibilă şi competitivitate economică. Altfel, avem producţie ieftină, companii profitabile şi consumatori care continuă să cumpere scump”, afirmă Dumitru Chisăliță.

Acesta subliniază că România dispune de un mix energetic diversificat, care include hidroenergie, energie nucleară, gaze naturale, cărbune, energie eoliană și solară, dar consideră că beneficiile economice ale acestei diversități nu sunt valorificate suficient în interesul consumatorilor.

Expertul cere reevaluarea reformei energetice

În concluzia analizei, președintele Asociației Energia Inteligentă afirmă că problema principală nu este existența unei piețe liberalizate, ci modul în care a fost organizată concurența între producători.

El consideră că autoritățile ar trebui să evalueze efectele reorganizării sectorului energetic și măsura în care actualul model permite transformarea costurilor reduse de producție în prețuri accesibile pentru populație și companii.

„Întrebarea fundamentală nu este dacă piaţa trebuie să existe. Piaţa este necesară. Întrebarea este dacă arhitectura creată în urmă cu peste două decenii a servit interesul public sau dacă produce efecte secundare pe care nimeni nu le-a anticipat la momentul reformei”, afirmă Chisăliță.

În opinia sa, greșeala reformei energetice de la începutul anilor 2000 a fost confundarea concurenței cu fragmentarea sistemului și renunțarea la avantajele unei gestionări integrate a mixului energetic național.