Președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, avertizează că sărăcia energetică din Europa este mult mai extinsă decât indică statisticile referitoare la persoanele care declară că nu își pot încălzi corespunzător locuința. Potrivit estimărilor prezentate de acesta, între 30% și 40% dintre gospodăriile din România, Bulgaria și Grecia ar cheltui peste 10% din venituri pentru energie, nivel considerat un semnal al unei poveri energetice severe.
Într-o analiză publicată pe LinkedIn, Chisăliță susține că, la nivelul întregii Uniuni Europene, aproximativ 17-22% dintre gospodării ar putea depăși pragul de 10% din venituri alocat electricității, gazelor naturale, energiei termice și combustibililor.
„Există o formă de sărăcie care nu se vede imediat în statistici, dar se simte în fiecare factură plătită. Nu este neapărat sărăcie extremă, nu este lipsă totală de venit. Este momentul în care cheltuielile cu energia depășesc 10% din venitul unei gospodării. Din acel prag, energia nu mai este un serviciu – devine o povară structurală”, afirmă președintele AEI.
România, printre statele cele mai expuse
Potrivit estimărilor invocate de Chisăliță, situația ar fi semnificativ mai dificilă în Europa Centrală, de Est și de Sud-Est decât în statele occidentale și nordice.
„În estul și sud-estul Europei – Bulgaria, România, Grecia – între 30% și 40% dintre gospodării cheltuie mai mult de 10% din buget cu plata energiei. Aici, veniturile mici se combină cu locuințe slab izolate și sisteme de încălzire ineficiente. Energia poate ajunge la 15–20% din venitul unei familii cu venit redus”, arată Dumitru Chisăliță.
În state precum Spania și Portugalia, proporția gospodăriilor care ar depăși pragul de 10% s-ar situa, potrivit aceleiași analize, la aproximativ 20-25%.
Diferența este considerabilă în nordul și vestul Europei. În Finlanda, Danemarca sau Luxemburg, doar aproximativ 5-10% dintre gospodării s-ar afla într-o asemenea situație.
„Nu pentru că energia ar fi ieftină. Din contră, prețurile sunt adesea mai mari. Diferența o fac veniturile ridicate, eficiența energetică a clădirilor și sistemele sociale solide. Aceasta nu mai este doar o diferență economică. Este o fractură structurală în interiorul Uniunii”, susține președintele AEI.
„Sărăcia invizibilă a clasei medii inferioare”
Chisăliță consideră că indicatorii bazați exclusiv pe posibilitatea unei familii de a-și încălzi locuința nu surprind întreaga dimensiune a problemei.
„Uniunea Europeană măsoară oficial sărăcia energetică prin indicatori precum «incapacitatea de a menține locuința adecvată încălzită». Dar acest indicator surprinde doar vârful aisbergului”, afirmă acesta.
Potrivit președintelui AEI, o familie poate continua să își achite facturile fără să apară în statisticile privind incapacitatea de încălzire a locuinței, însă costurile ridicate cu energia pot duce la sacrificarea altor cheltuieli.
„Pragul de 10% din venit este mai incomod, pentru că arată altceva: familii care încă plătesc facturi, dar sacrifică alte cheltuieli – hrană, sănătate, educație. Este sărăcia invizibilă a clasei medii inferioare.”
„O gospodărie poate avea căldură, dar poate renunța la vacanțe, la economii sau la siguranță financiară. Iar pe termen lung, această presiune produce vulnerabilitate economică și tensiune socială”, mai afirmă Chisăliță.
Criza energetică din 2022-2023, un avertisment pentru Europa
Președintele AEI amintește că explozia prețurilor la energie din perioada 2022-2023 a arătat cât de vulnerabile sunt gospodăriile europene în fața unor șocuri pe piața energiei.
„Perioada 2022–2023 a arătat cât de fragil este echilibrul. În multe state europene, proporția gospodăriilor care au depășit pragul de 10% din buget cu plata energiei a crescut abrupt. Fără schemele de plafonare și sprijin public, cifrele ar fi fost semnificativ mai mari. Dar subvențiile nu sunt o soluție structurală. Ele cumpără timp”, susține acesta.
În România, criza energetică a determinat introducerea unor scheme succesive de plafonare și compensare a prețurilor la electricitate și gaze naturale, intervenția statului urmărind să limiteze impactul majorărilor de preț asupra populației și companiilor.
Chisăliță consideră însă că problema nu poate fi rezolvată exclusiv prin intervenții asupra prețurilor.
Milioane de locuințe pierd căldură
În opinia președintelui AEI, sărăcia energetică este rezultatul suprapunerii mai multor vulnerabilități: venituri reduse, locuințe ineficiente energetic, dependența de combustibili cu prețuri volatile și diferențele mari de dezvoltare dintre regiunile Europei.
„În Europa Centrală și de Est, milioane de locuințe construite înainte de 1990 pierd căldură masivă. În sud, clădirile sunt nepregătite pentru extremele climatice. În vest, costul vieții ridicat erodează veniturile disponibile”, afirmă Chisăliță.
Pentru România, problema eficienței energetice este una deosebit de importantă în condițiile unui fond locativ în mare parte construit înainte de introducerea standardelor moderne de eficiență energetică. Costul încălzirii unei locuințe slab izolate poate rămâne ridicat chiar și atunci când prețul energiei este subvenționat.
„Energia nu este un bun de lux”
Președintele AEI susține că discuția despre sărăcia energetică depășește dimensiunea strict economică și ridică inclusiv problema accesului populației la servicii esențiale.
„Pragul de 10% este mai mult decât o statistică. Este o linie morală. El pune întrebarea: cât este acceptabil să plătească o familie pentru un serviciu esențial?”
„Energia nu este un bun de lux. Fără ea, nu există locuire decentă, sănătate sau participare economică. Dacă un sfert din gospodăriile europene sunt aproape de acest prag sau îl depășesc, problema nu mai este marginală”, afirmă Chisăliță.
În opinia sa, Uniunea Europeană trebuie să decidă dacă tratează fenomenul drept o problemă conjuncturală, determinată de piață, sau ca pe una structurală, care necesită investiții de amploare.
Soluțiile ar trebui să includă, susține acesta, investiții în eficiență energetică, renovarea clădirilor și măsuri de protecție socială direcționate către gospodăriile vulnerabile.
„Pragul de 10% din venit pentru energie este un barometru al echității economice în Europa. El arată o Uniune în care accesul la confortul termic și stabilitatea financiară depinde încă puternic de geografie”, afirmă președintele AEI.
Chisăliță avertizează asupra riscului unor efecte sociale și politice
Analiza merge și mai departe, Chisăliță estimând că rata populației aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială ar putea ajunge în următorii ani la 23-25%, pe fondul inflației, al evoluției veniturilor reale, al volatilității prețurilor la energie și al problemelor de productivitate ale economiei europene.
Aceasta este însă o prognoză formulată de președintele AEI, nu o proiecție oficială a instituțiilor europene.
„O Europă cu 25% populație în risc de sărăcie devine mai fragmentată politic, mai polarizată ideologic și mai vulnerabilă la populism”, susține Dumitru Chisăliță.
El apreciază că presiunea costului vieții și sărăcia energetică pot influența inclusiv dinamica politică din statele membre.
„Sărăcia energetică și presiunea costului vieții alimentează partide anti-sistem, eurosceptice sau naționaliste. În state din Est și Sud, unde povara energetică este mai mare, tensiunile pot crește mai rapid. UE devine mai greu de guvernat, iar consensul asupra politicilor externe – sancțiuni, extindere, apărare comună – devine mai fragil”, afirmă președintele AEI.
This site uses Titan Security to reduce spam. Learn how your comment data is processed .