Suveraniști doar când doare: revolta selectivă față de „ingerințele” străine

Și uite așa, brusc, subit și dintr-odată, fanii lui Bolojan au descoperit virtuțile suveranismului. Bine, suveranismul era și până acum în articolul 1 din Constituție, dar mirosea cumva suspect, fusese abandonat în brațele altora. Acum, că WSJ a vorbit cu o sursă care a vorbit cu o sursă care a participat la o discuție privată, e clar: Trump ne-a furat suveranismul ăla bun, Grindeanu a conspirat cu o putere străină să ne lase fără geniul bihorean.

Dacă o putere străină a încercat într-adevăr să provoace căderea unui guvern român, este grav și trebuie lămurit până la capăt. Problema principală nu este că unii sunt revoltați azi. Problema este că, atunci când intervenția externă producea rezultatul politic pe care îl doreau, aceiași oameni îi spuneau „parteneriat strategic”, „apărarea statului de drept” sau pur și simplu diplomație.

După 20 de ani de intervenții externe în politica și economia românească, partenerul strategic se face acum vinovat de „aservirea și subminarea economică a României”. Ne-o spun unii care au și azi în gură gustul clanțelor de la ambasade, unii care ieri semnau scrisori în care cereau intervenții externe în sprijinul unui politician și tăierea fondurilor europene. Sigur, dacă e vorba să intervină împotriva PSD, sunt buni și Philip Gordon, și Victoria Nuland, și Hans Klemm. Să nu ne amintim de lunga listă a politicienilor europeni care au tras sfori la București, că multe titluri au făcut pe aici Barroso, Timmermans, Merkel și alții.

Dar ia încercați să-i întrebați pe revoltații de azi despre miliardele date de Guvernul Bolojan către firmele din Germania și Franța, despre achiziții fără licitație și „coincidențe” stranii. Dacă standardul folosit acum este „o putere străină și-a urmărit interesul economic și a exercitat influență asupra Guvernului României”, este perfect legitim să întrebăm același lucru despre Germania și Franța. Washingtonul vrea să vândă LNG american. Berlinul are un interes evident ca Rheinmetall să primească contracte de miliarde. Parisul are un interes evident ca Airbus, Thales și MBDA să primească contracte românești. Niciunul dintre aceste interese nu este, în sine, ilegitim. Așa funcționează politica externă economică. Dacă e ceva de verificat, acel ceva ar trebui verificat în toate cazurile, să vedem dacă Guvernul României a negociat din perspectiva interesului românesc sau a internalizat preferințele aliaților ca și cum ar fi automat interese românești.

Unde sunt vremurile în care orice poziție împotriva intereselor americane te făcea automat pro-rus? Fiți pe pace, ele vor reveni de îndată ce la Washington se va reinstala o administrație democrată. Revoltații de azi se vor grăbi să abdice de la spiritul critic și vor îmbrățișa din nou „interesul româno-american”, de la gaze naturale la achiziții militare și diplomația LGBT.