Monitorizarea genetică din Carpații Meridionali a identificat 24 de lupi în sezonul 2024–2025

Monitorizarea genetică realizată de Fundaţia Conservation Carpathia în Carpaţii Meridionali aduce noi informaţii despre structura şi dinamica populaţiei de lupi. În sezonul 2024–2025, pe o suprafaţă de aproximativ 1.400 km² au fost identificaţi 24 de lupi – 10 femele şi 14 masculi. Datele oferă o imagine mai clară asupra relaţiilor dintre indivizi, asupra dinamicii haitelor şi a modului în care lupii folosesc teritoriile.

Programul de monitorizare a lupilor, iniţiat de Fundaţia Conservation Carpathia în 2017, se desfăşoară în Carpaţii Meridionali, pe şase fonduri de vânătoare din Munţii Făgăraş, Iezer-Păpuşa, Leaota şi teritoriul Parcului Naţional Piatra Craiului.

Monitorizarea se bazează pe metode non-invazive, prin analiza ADN-ului extras din probe biologice colectate din teren, precum urină pe zăpadă, excremente şi fire de păr. Analizele permit identificarea indivizilor, estimarea populaţiei, reconstruirea relaţiilor de rudenie şi aproximarea teritoriilor folosite de diferitele familii şi arată cum se organizează şi se schimbă populaţia în timp.

Colectarea datelor are loc în fiecare iarnă. În sezonul 2024–2025, echipele de teren au strâns 259 de probe ADN, ajungând la un total de 1.100 de probe în ultimii şapte ani, un efort de monitorizare unic în această parte a Europei. Tehnicile de colectare şi analiză au fost îmbunătăţite constant, iar rata de identificare genetică a ajuns la 68,7%, comparabilă cu cea obţinută în studii similare din Europa de Vest şi America de Nord. La acest rezultat a contribuit şi folosirea camerelor cu detecţie automată, care transmit imaginile din teren şi ajută echipele să afle mai rapid când şi pe unde se deplasează lupii, crescând astfel şansele de a găsi probe biologice.

Şase haite

La ultima analiză genetică au fost identificaţi 24 de lupi (10 femele şi 14 masculi). Cele şase familii (haite) cunoscute în zonă din anii precedenţi s-au reorganizat, cel puţin temporar, în nouă haite mai mici. Au fost identificaţi şi câţiva indivizi solitari, proveniţi atât din haitele cunoscute, cât şi din afara ariei de studiu. Acest lucru arată că, în ciuda stabilităţii sociale reduse, peisajul Carpaţilor Meridionali este încă suficient de conectat pentru a permite deplasările lungi ale lupilor şi schimbul genetic natural între haite. Lupii pot parcurge în medie aproximativ 20 de kilometri pe zi, iar deplasările anuale pot depăşi, uneori, 1.000 de kilometri.

Un alt rezultat important al analizelor genetice priveşte hibridizarea dintre lup şi câine. În 2019 a fost documentat un astfel de caz în zona de proiect, însă în analizele recente nu au mai fost identificate cazuri de hibridizare, ceea ce reprezintă un semnal pozitiv pentru sănătatea genetică a populaţiei de lupi din această zonă.

De ce este important să monitorizăm lupii?

În ultimele decenii, lupul a revenit în numeroase ţări din Europa, iar astăzi populaţii importante se găsesc în state precum Italia, Franţa, Germania sau Bulgaria, nu doar în România. Odată cu această revenire, tot mai multe state trebuie să găsească soluţii pentru convieţuirea cu această specie, iar lupii, la rândul lor, sunt nevoiţi să se adapteze unui peisaj care s-a schimbat semnificativ în perioada în care au lipsit din anumite regiuni.

În acest context, monitorizarea pe termen lung devine esenţială pentru a înţelege cum se schimbă populaţia şi pentru a lua decizii informate privind gestionarea speciei.

Datele obţinute prin metode credibile, transparente şi replicabile pot contribui la construirea încrederii între comunităţi şi actorii implicaţi. Atunci când există o bază comună de informaţii, dezbaterile privind gestionarea lupilor se pot muta din zona confruntării către dialog şi negociere, necesare pentru dezvoltarea împreună a unor soluţii de coexistenţă.

Stabilitate socială redusă în cadrul haitelor

Studiul evidenţiază şi o structură socială complexă şi dinamică. În timp ce unele haite îşi păstrează teritoriile de-a lungul anilor, altele se reorganizează sau se împart în grupuri noi. Specialiştii au observat, de asemenea, schimbări aproape anuale ale perechilor reproducătoare, lucru care nu ar trebui să se întâmple în mod natural la această specie predominant monogamă. Dintre cele nouă familii identificate în ultimul sezon, doar una păstrează aceeaşi pereche reproducătoare din anii anteriori, în timp ce în celelalte cazuri, unul dintre parteneri a fost înlocuit sau perechea reproducătoare nu a mai fost identificată.

În ceea ce priveşte densitatea populaţiei de lupi, în iarna 2024-2025 aceasta a fost estimată la aproximativ 1,46 lupi la 100 km², comparativ cu 2,35 în iarna 2019-2020. În acelaşi timp, numărul indivizilor identificaţi a scăzut, iar haitele sunt mai numeroase, dar mai mici. Privite împreună, aceste date pot indica pierderea unor indivizi maturi şi experimentaţi din populaţie, însă nu se ştie încă dacă acest lucru are cauze naturale sau antropice. Specialiştii atrag atenţia că sunt necesari cel puţin 10-15 ani de monitorizare pentru a putea stabili o tendinţă populaţională.

Efectele unei astfel de instabilităţi sunt greu de anticipat. Pierderea indivizilor cu experienţă şi schimbările frecvente din structura haitelor pot creşte riscul interacţiunilor dintre lupi şi oameni. Lupii tineri, mai puţin experimentaţi la vânătoare, precum şi haitele aflate în reorganizare pot căuta noi teritorii şi surse de hrană mai uşor accesibile. Studii realizate în alte regiuni arată că mortalitatea ridicată în rândul lupilor, inclusiv prin vânătoare sau braconaj, poate destabiliza structura haitelor şi poate creşte riscul atacurilor asupra animalelor domestice.

Cum se completează analiza genetică şi camerele de monitorizare

Cazul masculului numit „Coadă Scurtă” arată concret cât de multe informaţii pot fi obţinute atunci când analiza genetică este completată de imaginile surprinse de camerele de monitorizare. Observat pentru prima dată în 2022 datorită aspectului său distinctiv, marcat de coada sa ruptă, acesta a fost detectat de 29 de ori prin probe ADN şi de 20 de ori cu ajutorul camerelor de monitorizare. Prin corelarea acestor date, specialiştii au reuşit să îi reconstruiască istoricul familial din zona Râului Târgului – Lacul Râuşor, precum şi traseul parcurs până în apropierea lacului Pecineagu, în Valea Dâmboviţei. Aici, „Coadă Scurtă” formează, din 2022, cea mai longevivă pereche reproducătoare documentată în cadrul studiului.

Familia sa foloseşte un teritoriu de aproximativ 250 km², care se întinde de la izvoarele Râului Dâmboviţa şi Valea Bârsei până în apropierea oraşului Zărneşti, traversând Masivul Piatra Craiului.

Rolul ecologic şi social al lupului. Coexistenţa dintre oameni şi lupi

Lupul acţionează ca un adevărat arhitect al peisajului, generând efecte în lanţ care influenţează ecosisteme întregi. Prin reglarea populaţiilor de erbivore precum mistreţul, cerbul şi căpriorul, lupul reduce suprapăşunatul, ajută regenerarea pădurii şi susţine diversitatea plantelor şi a altor specii. Prin simpla sa prezenţă, creează şi un „peisaj al fricii”, care schimbă comportamentul animalelor pe care le vânează şi al altor carnivore. Pentru a evita întâlnirea cu lupii, acestea îşi modifică deplasările şi modul în care folosesc teritoriul, reducând presiunea asupra unor zone sensibile, cum sunt luncile râurilor.

Acest rol se vede şi în relaţia cu alte carnivore. Un studiu recent realizat la nivel european arată că şacalul auriu se extinde mai uşor în zonele în care lupul lipseşte. În Carpaţii Meridionali, în zona noastră de studiu, unde lupul este prezent, şacalul a fost detectat doar accidental, de două ori în opt ani, fără indicii că s-ar fi stabilit în zona de proiect. Aceste observaţii arată rolul lupului în reglarea relaţiilor dintre prădători şi în menţinerea echilibrului ecosistemului.
Lupul are şi un rol necrofag: consumă animale moarte, iar resturile prăzilor sale asigură hrană pentru alte specii, precum corbii, vulpile şi nevertebratele, contribuind la circuitul nutrienţilor în natură.

Conflictele dintre lupi şi crescătorii de animale reprezintă o provocare în multe regiuni ale Europei. În Munţii Carpaţi se păstrează însă metode tradiţionale de prevenţie, precum prezenţa ciobanilor alături de turme, folosirea câinilor ciobăneşti din rase locale şi adăpostirea animalelor pe timpul nopţii în ţarcuri protejate cu garduri de lemn sau electrice. În zona de proiect a Fundaţiei Conservation Carpathia au fost înregistrate numai 30 de incidente atribuite lupilor în ultimii şapte ani, în medie trei-patru cazuri pe an. Daunele provocate oilor au fost compensate în natură de către fundaţie, prin donarea unui număr de oi echivalent cu cel al animalelor ucise de lupi.

Aceste practici tradiţionale trebuie duse mai departe şi susţinute prin măsuri care ajută comunităţile locale să convieţuiască mai bine cu lupii: aplicarea eficientă a sistemului de compensare a pagubelor, sprijinirea creşterii raselor locale de câini ciobăneşti, o mai bună gestionare a deşeurilor organice şi a câinilor fără stăpân, precum şi prevenirea şi sancţionarea braconajului.

Pentru mulţi oameni, prezenţa lupului este un semn al naturii sălbatice şi bine conservate şi poate deveni parte din identitatea unei regiuni. Chiar dacă observarea directă a lupilor este dificilă, existenţa lor într-un peisaj arată că acesta păstrează încă ecosisteme funcţionale şi poate creşte atractivitatea zonei pentru turismul de natură. Lupul are şi o puternică valoare culturală şi simbolică în România, fiind prezent de secole în folclor, mitologie şi tradiţii şi făcând parte dintr-un patrimoniu natural şi cultural pe care merită să îl păstrăm pentru generaţiile viitoare.