Semnal puternic de la Amsterdam: Olanda își retrage masiv aurul din New York și îl mută la Londra

Banca centrală a Țărilor de Jos a transferat echivalentul a aproximativ 86 de tone de aur din rezervele păstrate în Statele Unite și Canada către Londra, invocând creșterea tensiunilor geopolitice și necesitatea unei mai bune pregătiri pentru situații grave de criză. Cea mai mare reducere a vizat aurul depozitat la New York, a cărui pondere în rezerva olandeză a scăzut de la 31,3% la 18,5%.

De Nederlandsche Bank (DNB) a anunțat miercuri că operațiunea s-a desfășurat între martie și august 2026 și a vizat aproximativ 86 de tone din cele aproape 313 tone de aur pe care Țările de Jos le păstrau în Statele Unite și Canada.

Banca centrală explică decizia prin necesitatea de a îmbunătăți lichiditatea rezervelor și capacitatea de a utiliza aurul rapid în cazul unei crize majore.

„Având în vedere creșterea instabilității geopolitice, DNB își consolidează pregătirea pentru situații de criză”, arată instituția. Potrivit băncii, distribuirea mai echilibrată a rezervelor între America de Nord, Regatul Unit și Țările de Jos contribuie, de asemenea, la reducerea riscurilor.

Cea mai mare parte a aurului a fost retrasă din New York

Modificarea este semnificativă mai ales în cazul rezervelor aflate în Statele Unite. Înaintea operațiunii, 31,3% din aurul olandez era depozitat la New York, iar 19,7% în Ottawa. După realocare, atât Statele Unite, cât și Canada mai găzduiesc câte 18,5% din rezerva totală.

În schimb, ponderea aurului păstrat la Londra a crescut de la 18,1% la 32,1%, ceea ce face din capitala britanică principala locație externă pentru rezervele olandeze. Alte 30,8% din rezerve sunt depozitate în Olanda, la centrul DNB din Zeist.

Financial Times notează că peste 78 de tone au fost retrase din poziția de la New York, în timp ce aproximativ șapte tone provin din Canada.

DNB deține în total aproximativ 612,4 tone de aur, evaluate la 72,2 miliarde de euro la sfârșitul anului 2025. Aurul face parte din rezervele externe oficiale ale băncii centrale și este considerat de instituție un activ de ultimă instanță pentru situațiile în care sistemul financiar este supus unor șocuri extreme.

Aurul nu a fost pur și simplu transportat din America la Londra

Transferul celor 86 de tone nu înseamnă că întreaga cantitate a fost încărcată fizic și transportată din New York și Ottawa în Regatul Unit.

DNB precizează că aproximativ 59 de tone de aur au fost vândute la New York, în timp ce o cantitate echivalentă, care respectă standardele internaționale actuale de tranzacționare, a fost cumpărată la Londra.

În paralel, peste 27 de tone au fost transportate fizic din Statele Unite și Canada la Zeist, în Olanda. O cantitate similară de aur care se afla deja în depozitul olandez și care îndeplinea standardele internaționale a fost mutată apoi din Zeist la Londra.

Procedura a permis evitarea retopirii unor lingouri și, potrivit DNB, a redus riscurile și costurile unei operațiuni logistice de asemenea amploare.

De ce Londra

Argumentul central al băncii olandeze este lichiditatea. Londra reprezintă unul dintre cele mai importante centre mondiale pentru tranzacționarea aurului fizic, iar aurul depozitat la Bank of England trebuie să respecte standarde internaționale care permit tranzacționarea rapidă.

Potrivit DNB, aurul păstrat la Londra poate fi utilizat mai repede într-o situație de urgență decât cel aflat în New York sau Ottawa.

„Prin această relocare am îmbunătățit posibilitatea de tranzacționare a rezervelor noastre de aur”, a declarat guvernatorul DNB, Olaf Sleijpen, adăugând că instituția nu se așteaptă să fie nevoită să utilizeze efectiv aurul, dar trebuie să-și consolideze reziliența și pregătirea pentru crize.

Reuters a relatat, de asemenea, miercuri despre transferul celor 86 de tone către Londra, în contextul evoluției prețului aurului pe piețele internaționale. Metalul prețios continuă să fie utilizat de investitori și bănci centrale ca activ de refugiu într-o perioadă caracterizată de tensiuni geopolitice și incertitudini financiare.

Mișcarea este sensibilă și din punct de vedere geopolitic

DNB nu afirmă că decizia ar reprezenta un vot de neîncredere în Statele Unite și nici că se teme că autoritățile americane ar putea bloca sau confisca aurul olandez.

Totuși, amploarea reducerii rezervelor păstrate la New York atrage atenția în contextul deteriorării relațiilor transatlantice.

Postul public olandez NOS amintește că banca centrală și-a exprimat anterior îngrijorarea față de dependența Europei de infrastructura financiară americană, în special în contextul relațiilor mai tensionate dintre Europa și Statele Unite după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă.

DNB a avertizat inclusiv asupra vulnerabilităților create de dependența de sistemele americane de plăți. Instituția a precizat însă anterior că nu consideră că există un risc concret ca Washingtonul să folosească aurul olandez drept instrument de presiune politică.

Financial Times plasează mișcarea într-un fenomen mai larg de reevaluare a modului în care băncile centrale europene își distribuie rezervele de aur. Publicația notează că Franța a făcut, la rândul său, modificări ale rezervelor păstrate la Federal Reserve Bank of New York, în timp ce Bundesbank continuă să păstreze aproximativ o treime din aurul Germaniei în Statele Unite.

DNB subliniază că obiectivul nu este reducerea cantității totale de aur deținute de Țările de Jos, care a rămas neschimbată, ci crearea unei structuri geografice mai echilibrate și, mai ales, transformarea unei ponderi mai mari din rezervă într-un activ care poate fi mobilizat rapid în situații extreme.

În urma operațiunii, Londra deține 32,1% din aurul olandez, Olanda 30,8%, iar Statele Unite și Canada câte 18,5% fiecare.