O lună de drone, sabotaje și incidente misterioase: cum a ajuns Germania să vorbească tot mai serios despre „război hibrid”

Germania a înregistrat, în mai puţin de o lună, cel puţin nouă incidente vizând infrastructura critică şi obiective militare: trei episoade cu drone la aeroportul Leipzig/Halle, un survol cu şase drone deasupra unei baze unde se repară sisteme Patriot, două cazuri de sabotaj feroviar, două atacuri asupra reţelei electrice şi dezvăluirea unui depozit clandestin de arme. La acestea se adaugă o explozie la gara din Augsburg şi un atac mortal cu cuţitul la Rosenheim, ambele fără legătură demonstrată cu restul. Un singur caz a primit, deocamdată, o atribuire oficială: pe 1 septembrie, Berlinul a acuzat direct Rusia pentru tentativa de atac cu drona, de la Leipzig, relatează news.ro.

Germania nu a fost lovită, în ultima lună, de un singur atac spectaculos care să explice singur schimbarea de ton a autorităţilor. Dimpotrivă – ceea ce a atras atenţia serviciilor de securitate a fost succesiunea unor incidente aparent disparate, care au totuşi un element comun: infrastructura critică şi obiectivele strategice ale ţării au devenit vizibil ţinte.

Incidentul cu drona de la Leipzig

În noaptea de 4 spre 5 august, la aeroportul Leipzig/Halle, unul dintre marile noduri europene pentru transportul de marfă şi un punct nevralgic pentru logistica militară şi transporturile destinate Ucrainei. Un angajat al aeroportului a observat, în zona de securitate a operaţiunilor cargo, o dronă cu un dispozitiv suspect ataşat. Specialiştii Bundespolizei (poliţia federală -n.r.) au dezamorsat-o, iar autorităţile au calificat cazul drept un incident de securitate extrem de grav. 

Ancheta ulterioară a arătat că drona fusese pregătită cu explozibil militar, iar, potrivit presei germane, ţinta ar fi fost un avion cargo ucrainean. Detaliile au mutat cazul în direcţia unei posibile operaţiuni de sabotaj şi terorism. Pentru autorităţile germane, întrebările centrale au devenit cine a trimis drona şi de ce.

Răspunsul a venit o lună mai târziu. Pe 1 septembrie, ministrul german de Interne, Alexander Dobrindt, a declarat că informaţiile serviciilor germane şi ale partenerilor europeni indică, în mod clar, implicarea Rusiei. La locul incidentului au fost găsite bucăţi de dronă, explozibil şi tehnologie de detonare pe care autorităţile spun că le recunosc din alte operaţiuni hibride ruseşti legate de războiul din Ucraina. 

Berlinul nu s-a limitat să spună că suspectează Rusia, ci a declarat-o oficial responsabilă şi a anunţat măsuri diplomatice şi sancţiuni suplimentare împotriva unor cetăţeni şi instituţii ruse. 

„Wegwerfagenten”

Moscova a respins acuzaţiile, calificându-le drept nefondate. 

Potrivit unor investigaţii jurnalistice, anchetatorii germani urmăresc şi pista aşa-numiţilor „Wegwerfagenten” care sunt agenţi recrutaţi pentru operaţiuni punctuale, care pot fi abandonaţi după executarea misiunii şi care nu fac parte, neapărat, din structurile clasice ale serviciilor de informaţii. 

Tocmai de aceea Berlinul a aşteptat înainte să facă publică atribuirea: nu era suficient să existe o dronă şi explozibil, era nevoie de suficiente elemente pentru a lega tehnologia, modul de operare şi eventualele persoane implicate de o structură externă.

Cazul Leipzig nu s-a încheiat, de altfel, odată cu dezamorsarea primului dispozitiv. În săptămânile următoare, anchetatorii au găsit o a doua dronă şi indicii că fuseseră folosite chiar mai multe aparate, plus o substanţă suspectată că este explozibil militar. 

Pe 26 august, aeroportul a avut din nou un incident: două avioane aflate în apropierea aterizării au fost redirecţionate, unul spre Dresda, după observarea unui aparat în zona aeroportului. De data aceasta, însă, poliţia a indicat ulterior că ar fi putut fi vorba despre o dronă folosită pentru filmarea unui şantier din apropiere, fără indicii că zborul ar fi fost o nouă operaţiune deliberată împotriva aeroportului. 

Patriot, sub observaţie

La doar câteva zile după incidentul de la Leipzig, un alt obiectiv sensibil a intrat în atenţia autorităţilor. La Mechernich, în Renania de Nord-Westfalia, se află o bază unde sunt reparate sisteme de apărare antiaeriană Patriot – arme cu rol central în apărarea antiaeriană a Ucrainei şi a statelor NATO.

 În noaptea de 6 spre 7 august, personalul de securitate a observat şase drone survolând obiectivul, confirmate ulterior şi de poliţiştii chemaţi la faţa locului. Au intrat în anchetă poliţia, serviciile de securitate şi structurile specializate ale Bundeswehrului, dar autorităţile nu au stabilit public cine controla dronele, nici dacă scopul era spionajul, cartografierea sau pregătirea unei operaţiuni ulterioare. Ceea ce a făcut cazul relevant a fost, mai degrabă, alegerea locului: nu era o dronă rătăcită deasupra unei zone rezidenţiale, ci un survol repetat, cu şase aparate distincte, chiar deasupra unui obiectiv militar sensibil.

Cablurile Deutsche Bahn

Tot în ultima lună, Germania s-a confruntat şi cu o serie de incidente asupra reţelei feroviare. La Leverkusen, în noaptea de 5 spre 6 august 2026, persoane necunoscute au pătruns într-un cămin şi au tăiat cabluri de date, electrice şi de fibră optică. Cablurile respective nu mai erau folosite în operarea directă a traficului feroviar, astfel că trenurile nu au fost afectate, dar aproximativ 400 de gospodării au rămas fără telefonie fixă, iar poliţia a deschis o anchetă pentru posibil sabotaj. Incidentul avea, însă, un precedent: în iulie, în aceeaşi zonă, un alt incendiu suspect într-un cămin de cabluri afectase deja traficul feroviar, iar atunci apăruse şi o revendicare online, atribuită unei grupări de extremă stângă cunoscută sub numele „Kommando Angry Birds”. Episodul din august a rămas în schimb neasumat. 

Câteva săptămâni mai târziu, spre finalul lunii august, un alt incident a fost raportat la Backnang, în Baden-Württemberg: persoane necunoscute au intrat într-un cămin tehnic de lângă calea ferată şi au tăiat cabluri de semnalizare, electrice şi de telecomunicaţii, perturbând atât comunicaţiile, cât şi circulaţia trenurilor. Poliţia a implicat de această dată şi serviciul de protecţie a statului, investigând posibilitatea unui act intenţionat de sabotaj, dar, la fel ca la Leverkusen, modul de operare indica o acţiune deliberată fără să dezvăluie cine se află în spatele ei.

Depozitul clandestin de arme de lângă Berlin

Pe 25 august, atenţia publică s-a mutat dinspre infrastructură către lumea serviciilor secrete, când autorităţile germane au confirmat că, într-o zonă împădurită de la marginea Berlinului, fusese descoperit, încă din octombrie 2025, un depozit ascuns conţinând două pachete cu pistoale. Serviciile de securitate consideră că depozitul ar fi putut fi pregătit pentru o reţea de agenţi legată de Rusia, eventual pentru operaţiuni de asasinat sau alte acţiuni clandestine, iar ministrul de Interne Alexander Dobrindt a vorbit despre suspiciuni privind o posibilă utilizare a armelor într-o operaţiune ascunsă. Ancheta a dus, între timp, la un suspect: un cetăţean ucrainean de 24 de ani, identificat ca Vadym S., aflat de mai multe luni în arest preventiv în România. El fusese prins la Bucureşti, unde ar fi încercat să trimită, printr-un serviciu de curierat ucrainean, colete cu dispozitive incendiare şi a fost reţinut împreună cu un complice. Germania a cerut extrădarea acestuia. 

Germania începe să construiască un răspuns regional

Cu câteva zile înainte ca Berlinul să acuze oficial Rusia pentru incidentul de la Leipzig, Germania anunţa, pe 28 august, un proiect regional care arată cât de serios e tratată problema dronelor: statele riverane Mării Baltice au convenit să creeze o structură comună de apărare împotriva dronelor şi de schimb rapid de informaţii privind ameninţările hibride, care are drept scop detectarea şi reacţia rapidă rapidă la operaţiuni de supraveghere şi sabotaj. Germania consideră că ameninţarea nu se limitează la propriul spaţiu aerian. De la începutul invaziei ruse pe scară largă în Ucraina, în Marea Baltică au fost semnalate mai multe incidente suspecte legate de cabluri submarine, conducte şi alte elemente de infrastructură critică, iar, pentru statele NATO din regiune, problema a devenit una de securitate colectivă. Logica războiului hibrid e simplă şi eficientă pentru un atacator: dacă un cablu submarin poate fi tăiat, o conductă poate fi avariată, o dronă poate fotografia un obiectiv militar sau o staţie electrică poate fi perturbată, se pot obţine efecte strategice fără să fie tras vreun foc de armă.

1 septembrie: infrastructura energetică e atacată

Pe 1 septembrie, în Brandenburg, la staţia electrică Turnow-Preilack — un nod important pentru conectarea centralei pe lignit Jänschwalde la reţeaua naţională de transport a energiei — anchetatorii au găsit zeci de dispozitive artizanale, plasate cu scopul de a introduce material conductor în liniile de înaltă tensiune şi a provoca astfel scurtcircuite. Doar în două cazuri metoda a funcţionat şi a produs un scurtcircuit în jurul orei 7:30 dimineaţa. Una dintre cele patru unităţi de 500 de megawaţi ale centralei Jänschwalde s-a oprit automat, dar nu a fost avariată şi a fost repornită chiar în cursul serii, fără să existe o pană de curent extinsă în regiune. Autorităţile nu au căzut de acord asupra naturii exacte a dispozitivelor, operatorul de reţea 50Hertz le-a descris drept „obiecte zburătoare artizanale, asemănătoare articolelor pirotehnice comerciale”, în timp ce ministrul de Interne al landului, Jan Redmann, a insistat că erau „rachete fabricate special,  nu artificii obişnuite”, iar poliţia a contrazis ambele variante, precizând sec că „nu vorbim despre rachete”. Redmann a subliniat că atacul demonstrează vulnerabilitatea infrastructurii critice germane şi că nu poate fi exclusă implicarea unei puteri străine, dar nici el nu a exclus varianta unor extremişti de stânga autohtoni. 

Douăzeci şi patru de ore mai târziu, pe 2 septembrie, autorităţile au anunţat un al doilea caz: la o staţie electrică din Bergheim, lângă Köln, a fost provocat intenţionat un scurtcircuit, iar poliţia investighează cazul drept posibil act de sabotaj cu caracter anticonstituţional. Cinci unităţi ale unor centrale pe lignit operate de RWE, cu o capacitate combinată de aproximativ 4.200 de megawaţi, au fost scoase temporar din funcţiune, deşi stabilitatea generală a reţelei şi alimentarea cu electricitate au fost menţinute. Autorităţile verifică dacă există o legătură între cele două episoade, dar, la fel ca în cazul Brandenburg, nu există încă o concluzie.  Ministrul de interne al landului Renania de Nord-Westfalia, Herbert Reul, a spus explicit că sunt investigate în paralel două direcţii: un posibil sabotaj comandat din străinătate şi extremismul de stânga autohton.

Augsburg: explozie şi panică la gară

Germania a mai avut un incident cu explozibili, de data aceasta la Augsburg. În dimineaţa zilei de 2 septembrie, o explozie s-a produs într-un pasaj de lângă gara centrală, pe Bahnhofstrasse, în faţa unui magazin de bijuterii de o grenadă. Cel puţin două persoane au fost rănite uşor, iar ferestrele din zonă au fost avariate. Clădirea gării şi o parte a liniilor au fost închise temporar, iar traficul feroviar din zonă a fost perturbat pe durata intervenţiei experţilor în explozibil. Primele relatări indică faptul că poliţia investiga o posibilă legătură cu crima organizată, nu neapărat un sabotaj cu motivaţie politică, şi că, la momentul redactării, cauza exactă a exploziei nu fusese stabilită public. 

Ce este legat şi ce nu

În stadiul actual al anchetelor, tabloul se împarte, practic, în trei categorii. Există, mai întâi, cazul în care Germania a făcut deja o atribuire fermă: incidentul de la Leipzig/Halle, pentru care Berlinul spune oficial că Rusia se află în spatele tentativei de atac cu drona din 4 august – acuzaţie pe care Moscova o neagă. Există apoi o categorie mai largă de cazuri investigate ca posibile operaţiuni de sabotaj, fără o atribuire clară încă: atacurile asupra infrastructurii energetice din Brandenburg şi Bergheim, tăierea cablurilor feroviare de la Leverkusen şi Backnang, zborurile suspecte de drone deasupra obiectivului Bundeswehr de la Mechernich şi depozitul de arme de lângă Berlin – unele dintre acestea pot avea legătură cu activităţi străine, altele pot avea cauze pur interne. Şi, în sfârşit, există incidente grave, dar fără vreo legătură demonstrată cu firul geopolitic:explozia de la Augsburg şi, cel puţin parţial, incidentele cu drone în care nu s-au găsit dovezi ale unei operaţiuni deliberate, cum a fost cazul dronei de filmat şantierul de lângă Leipzig. 

De ce Germania e o ţintă atât de importantă

Germania e cea mai mare economie a Europei şi una dintre principalele ţări NATO care sprijină Ucraina; pe teritoriul ei se află baze militare, depozite logistice, aeroporturi importante pentru transportul de mărfuri, o reţea feroviară extinsă şi câteva dintre cele mai importante noduri energetice ale continentului. Într-un război convenţional, aceste obiective ar fi ţinte evidente de distrus. Într-un război hibrid, însă, nu e nevoie să fie distruse, e suficient să fie perturbate. O dronă care provoacă închiderea temporară a unui aeroport produce întârzieri şi costuri; câteva cabluri tăiate pot bloca o linie feroviară; un scurtcircuit într-o staţie poate scoate temporar din funcţiune mai multe centrale deodată; o dronă deasupra unei baze militare poate culege informaţii fără să provoace vreo victimă. E, practic, logica economică a războiului hibrid: cost redus pentru atacator, efect disproporţionat pentru ţintă.

Schimbare de strategie a Germaniei

Pe măsură ce incidentele s-au acumulat, Berlinul a început să construiască un răspuns mai amplu decât reacţia punctuală la fiecare caz în parte. Iniţiativa anunţată pe 28 august alături de statele riverane Mării Baltice -o structură comună de apărare împotriva dronelor şi de schimb rapid de informaţii – porneşte tocmai de la ideea că astfel de incidente nu mai pot fi tratate strict la nivel naţional, iar informaţiile despre o dronă suspectă, o tentativă de sabotaj sau o operaţiune clandestină trebuie să poată circula rapid între serviciile de securitate ale statelor NATO. E o schimbare reală de paradigmă: dacă în trecut fiecare incident putea fi tratat ca o problemă pur locală, acum întrebarea centrală e dacă mai multe incidente petrecute în ţări diferite, prin metode diferite, pot face parte dintr-o strategie comună.

Cea mai prudentă concluzie, după această lună, nu e că Germania se află sub un atac coordonat pe toate fronturile. Nu există, cel puţin public, suficiente dovezi pentru o asemenea afirmaţie. Există însă ceva ce autorităţile germane nu mai pot ignora: numărul şi diversitatea incidentelor care vizează infrastructura strategică au devenit, prin simpla lor acumulare, o problemă de securitate naţională.