Presiune uriașă pe Schengen după criza migranților din Ceuta. Tot mai multe state vor controale la frontiere, UE pregătește o toamnă tensionată

Valul fără precedent de migranți ajuns în Ceuta a împins din nou migrația în prim-planul agendei europene și pune sub presiune inclusiv funcționarea spațiului Schengen. Controalele la frontierele interne, împărțirea responsabilității între state și trimiterea migranților în centre din afara Uniunii Europene se anunță printre marile teme ale acestei toamne, arată o analiză Euronews.

Momentul care a schimbat radical situația s-a produs pe 30 iulie, când peste 70.000 de migranți au pătruns într-o singură zi în exclava spaniolă Ceuta. Numărul a depășit totalul intrărilor ilegale consemnate la toate frontierele europene de la începutul anului 2026 și până atunci.

Impactul a fost imediat. Spania s-a confruntat cu o criză politică, iar îngrijorările s-au extins rapid în restul statelor membre.

Evenimentele au intensificat solicitările ca UE să accelereze aplicarea politicilor mai dure în materie de azil și returnare a migranților. În același timp, criza a scos la iveală vulnerabilitățile noului sistem european privind migrația, pus pentru prima dată în fața unei situații de asemenea amploare.

Subiectul ar urma să ajungă pe masa liderilor europeni la Consiliul European programat în octombrie, la Bruxelles. Până atunci, dezbaterile vor continua atât la nivelul miniștrilor de interne, cât și al ambasadorilor statelor membre.

Schengen, prins în efectul de domino

Una dintre primele consecințe ale crizei s-a văzut chiar în interiorul spațiului european de liberă circulație.

Italia a decis, după evenimentele din Ceuta, să instituie timp de o lună verificări la frontierele aeriene și maritime cu Spania. Danemarca și Finlanda au mers mai departe și au solicitat suspendarea temporară a Spaniei din Schengen, spațiul în care cetățenii și rezidenții circulă fără controale la frontiere încă din 1985.

Madridul a răspuns Romei cu aceeași monedă. Autoritățile spaniole au preluat inclusiv formularea din notificarea oficială italiană și au introdus controale până la 7 septembrie. Ulterior, spre sfârșitul lunii, Italia și Spania au hotărât ca măsurile să rămână în vigoare pentru încă 15 zile.

Temerile privind efectele regulilor Schengen asupra deplasărilor neregulamentare ale migranților nu sunt însă limitate la guvernul de la Roma.

La începutul lunii august, miniștrii de interne europeni au participat la o reuniune extraordinară desfășurată online la Bruxelles, unde au deschis discuția privind viitorul liberei circulații în UE. Douăzeci și două de guverne au anunțat că sunt pregătite să analizeze toate „măsurile necesare” pentru „a proteja ordinea publică și a aborda riscurile generate de mișcările secundare (ale migranților)”. În discuție intră inclusiv întărirea sau extinderea controalelor la frontiere.

„Sistemul Schengen a devenit una dintre principalele victime ale dinamicii politice interne și ale preocupărilor statelor membre legate de migrație”, a declarat pentru Euronews Davide Colombi, cercetător în domeniul migrației la think tank-ul CEPS, cu sediul la Bruxelles.

Legislația permite statelor UE să instituie din proprie inițiativă controale temporare la frontiere pentru motive de securitate. Acestea pot fi aplicate inițial pentru cel mult șase luni și pot fi prelungite până la doi ani.

În acest moment, Germania, Spania, Italia, Danemarca, Austria, Țările de Jos, Polonia, Franța și Suedia, alături de Norvegia, aplică temporar astfel de verificări, invocând fie migrația neregulamentară, fie riscuri teroriste.

Practica menținerii controalelor naționale a început să se extindă în 2015, odată cu așa-numita criză europeană a refugiaților. Libertatea de circulație în interiorul Uniunii este strâns legată de capacitatea blocului comunitar de a-și controla frontierele externe.

„Migrația va avea repercusiuni ample asupra circulației interne. Pentru moment, Comisia alege căile diplomatice în loc să aplice legislația UE și să conteste reintroducerea controalelor la frontiere”, a spus Colombi.

Solidaritatea europeană, pusă la încercare

Reacțiile de după valul din Ceuta au arătat însă și cât de dificilă rămâne împărțirea responsabilității între statele membre. În locul unui front comun, mai multe guverne europene au reproșat Executivului condus de Pedro Sánchez că nu a apărat suficient frontiera externă a Europei.

Tocmai solidaritatea reprezintă, cel puțin în arhitectura noului sistem, unul dintre elementele centrale ale regulilor europene privind migrația, aplicabile din 12 iunie.

Pactul UE privind migrația și azilul introduce un mecanism obligatoriu destinat statelor aflate în prima linie. Prin intermediul unui „fond de solidaritate” este stabilit sprijinul pe care țările membre trebuie să și-l acorde în anul următor.

Guvernele au mai multe variante: pot primi pe propriul teritoriu un anumit număr de solicitanți de azil, pot contribui financiar sau pot suporta cheltuieli legate de personal și alte operațiuni.

Cea mai sensibilă variantă rămâne redistribuirea migranților. Statele sunt reticente să accepte relocări și au reușit, prin solicitarea unor derogări, să reducă substanțial numărul persoanelor prevăzute pentru mecanismul din 2026.

Sistemul de relocare îi vizează exclusiv pe solicitanții de azil și pe cei care au primit deja protecție. În consecință, cei mai mulți dintre migranții marocani intrați neregulamentar în Ceuta în luna iulie nu sunt incluși. Aceștia au fost deja sau urmează să fie trimiși înapoi în țara de origine.

Aproape 9.000 de migranți vor fi preluați de alte state

Spania se află totuși pe lista statelor considerate „supuse presiunii migratorii”, pe baza sosirilor înregistrate anul trecut, ceea ce îi permite să beneficieze de sprijin în 2026.

În total, 8.878 de persoane care au cerut azil în Spania, Italia, Grecia, Cipru și Malta urmează să fie relocate în alte state.

În paralel funcționează însă și traseul invers. Țările respective trebuie să reprimească migranții aflați în așa-numita „mișcare secundară”. Este vorba despre persoane care au intrat în Uniunea Europeană printr-un stat, au ajuns ulterior în mod neregulamentar într-o altă țară și au depus acolo cererea de azil. Regulile europene stabilesc că responsabilitatea examinării solicitării revine statului prin care persoana a intrat inițial în UE.

Noul mecanism începe deja să producă tensiuni. Șapte state au solicitat Italiei să reprimească migranți, însă Roma a cerut o compensație suplimentară pentru persoanele salvate pe mare de nave ale ONG-urilor și debarcate pe teritoriul italian. O asemenea compensație nu există în actualele reguli europene.

Disputa privind solidaritatea va intra într-o nouă etapă la începutul lunii septembrie, când ministrul italian de interne, Matteo Piantedosi, urmează să se întâlnească cu omologul german Alexander Dobrindt. Dezbaterile vor continua apoi la Consiliul Justiție și Afaceri Interne de la începutul lunii octombrie.

Miza principală va fi stabilirea mecanismului de solidaritate pentru 2027. În această negociere, Italia și Spania ar putea ajunge de aceeași parte a mesei și ar putea solicita contribuții mai mari celorlalte state membre, în ciuda conflictelor diplomatice dintre Roma și Madrid din timpul verii.

UE caută soluții pentru deportarea migranților în afara blocului comunitar

O altă componentă importantă a noii politici europene este accelerarea returnării persoanelor care nu au drept legal de ședere în UE.

Un nou regulament, finalizat în iunie și considerat cel mai dur de până acum, deschide posibilitatea trimiterii migranților inclusiv către state cu care aceștia nu au o legătură directă sau indirectă.

Condiția este existența unui acord bilateral care să permită crearea unor centre de deportare într-o țară din afara Uniunii.

Așa-numitele „centre de returnare” ar putea funcționa în două moduri. Unele ar urma să fie puncte de tranzit, unde migranții să rămână până la trimiterea în țara de origine. În alte cazuri, persoanele ar putea fi transferate într-un asemenea centru fără să existe garanția că vor ajunge ulterior în statul din care provin.

Uganda și Rwanda, în discuțiile unor state europene

Mai multe guverne au început deja să caute parteneri pentru această strategie, în special în Asia și Africa Centrală. Obiectivul este ca primul asemenea parteneriat să fie încheiat până la sfârșitul anului, a declarat pentru Euronews un diplomat.

Germania, Austria, Danemarca, Grecia și Țările de Jos lucrează împreună la acest proiect și, potrivit informațiilor disponibile, discută cu Uganda și Rwanda.

Miniștrii responsabili de imigrație din cele cinci state se vor reuni la Copenhaga pe 4 septembrie pentru a analiza stadiul negocierilor.

Demersul celor cinci guverne ar putea deveni punctul de plecare pentru un model aplicat ulterior la nivelul întregii Uniuni Europene. Proiectul rămâne însă contestat de organizațiile societății civile și se confruntă atât cu dificultăți practice, cât și cu riscul unor dispute juridice.