Un fenomen straniu, documentat în tot mai multe relatări, îi obligă pe cercetători să regândească ceea ce știm despre conștiință. Persoane perfect sănătoase susțin că au experimentat, în timp ce o persoană dragă murea, imagini, senzații și întâlniri cu persoane decedate, într-o experiență care seamănă izbitor cu ceea ce este descris în cazul experiențelor aproape de moarte.
Fenomenul poartă numele de „experiență de moarte comună” și este încă puțin studiat. Spre deosebire de experiențele aproape de moarte, cei care trec printr-o astfel de experiență nu sunt ei înșiși în pericol. Sunt, de regulă, persoane sănătoase care au o legătură puternică cu omul aflat pe moarte.
Unul dintre cercetătorii care studiază fenomenul este William Peters, fondatorul Shared Crossing Research Initiative. El spune că a trecut personal printr-o asemenea experiență în momentul morții tatălui său, potrivit Popular Mechanics.
Peters povestește că, cu puțin timp înainte ca tatăl său să moară, s-a trezit într-un fel de „altă dimensiune”, unde i-a văzut pe bunica și mătușa sa, ambele decedate, dar și pe bunicul pe care nu îl cunoscuse niciodată. Apoi, spune el, atenția i-a fost îndreptată către o prezență pe care a descris-o drept „dirijorul”, o entitate despre care a avut senzația că supraveghea trecerea tatălui său din viață.
La scurt timp, tatăl său a murit.
O experiență care seamănă cu moartea, fără ca omul să fie în pericol
Cercetătorii fac o distincție clară între experiențele aproape de moarte și cele de moarte comună. În primul caz, persoana care povestește experiența se află într-o situație medicală critică, uneori chiar în moarte clinică, înainte de a fi resuscitată.
În cazul experiențelor de moarte comună, persoana care are experiența este sănătoasă, dar se află în apropierea cuiva aflat în ultimele clipe de viață sau are o legătură emoțională foarte puternică cu acesta.
Marieta Pehlivanova, profesor asistent de cercetare în psihiatrie și științe neurocomportamentale la Facultatea de Medicină a Universității din Virginia, explică faptul că aceste fenomene ridică întrebări importante despre natura conștiinței.
Relatările sunt adesea surprinzător de asemănătoare. Oamenii vorbesc despre lumină, senzația de pace, întâlnirea cu persoane decedate, percepția unei alte realități sau chiar despre impresia că timpul nu mai funcționează în mod obișnuit.
Uneori, cei care au asemenea experiențe spun că au văzut retrospectiva vieții persoanei care urma să moară, nu propria viață.
„Conștiința supraviețuiește morții”, ipoteza care aprinde dezbaterea
Datele colectate de Shared Crossing Research Initiative provin din sute de interviuri cu persoane care afirmă că au trecut prin astfel de experiențe.
Potrivit lui Peters, aproximativ 64% dintre cazurile raportate organizației s-ar fi produs la distanță, în timp ce 36% au avut loc la căpătâiul persoanei aflate pe moarte. În aproximativ 75% dintre relatări, experiența a fost asociată cu momentul decesului, în timp ce altele au fost raportate cu câteva momente, ore sau, mai rar, zile înainte ori după moarte.
Pentru Peters, toate aceste relatări indică o posibilitate radicală: conștiința ar putea să nu fie complet dependentă de activitatea creierului.
„Conștiința supraviețuiește morții umane” este, în opinia sa, cea mai plauzibilă explicație pentru aceste experiențe, deoarece el consideră că există o comunicare între persoana aflată în pragul morții și cei care îi supraviețuiesc.
Această interpretare este însă departe de a reprezenta un consens științific.
Știința caută explicația în creier
O parte dintre cercetători consideră că experiențele pot avea explicații biologice sau psihologice. Delirul, medicamentele, febra, instabilitatea clinică sau modificările neurologice asociate procesului de moarte pot produce stări neobișnuite de conștiință.
Alte teorii indică modificări ale chimiei creierului, ale gazelor din sânge, ale endorfinelor sau ale activității electrice și chimice cerebrale. O altă ipoteză leagă experiențele extracorporale de activitatea joncțiunii temporoparietale, o regiune implicată în modul în care creierul construiește percepția propriului corp și a spațiului din jur.
Problema este că aceste explicații nu reușesc să acopere toate relatările.
Bruce Greyson, cercetător asociat Universității din Virginia, avertizează că studiul experiențelor aproape de moarte este încă la început și că este nevoie de o abordare deschisă pentru a înțelege relația dintre procesele fiziologice și ceea ce oamenii descriu drept experiențe extraordinare.
Un fenomen care schimbă felul în care oamenii privesc moartea
Indiferent de explicația finală, cercetările sugerează că asemenea experiențe pot avea un efect profund asupra celor care le trăiesc.
Un studiu publicat în American Journal of Hospice and Palliative Medicine a indicat că experiențele asociate sfârșitului vieții pot modifica convingerile unei persoane, pot contribui la procesarea durerii și pot crea sentimentul unei legături continue cu persoana decedată.
Mulți dintre cei intervievați spun că, după o asemenea experiență, frica de moarte scade considerabil.
Aici se află, de fapt, miza acestei cercetări. Nu există deocamdată dovada că o conștiință supraviețuiește morții, însă există un fenomen raportat de oameni din contexte diferite, cu elemente recurente, pe care explicațiile actuale nu îl lămuresc complet.
Iar întrebarea rămâne una dintre cele mai vechi și mai dificile ale științei: dacă activitatea creierului se oprește, ce se întâmplă cu conștiința?
This site uses Titan Security to reduce spam. Learn how your comment data is processed .