Ce a arătat, de fapt, cel mai așteptat studiu despre statine la vârstnici: un beneficiu clar și o dezamăgire

Este întrebarea la care medicii de familie nu aveau, până acum, un răspuns solid: are rost să începi tratamentul cu statine la 72 sau la 78 de ani, dacă nu ai avut niciodată un infarct? Un studiu publicat sâmbătă în New England Journal of Medicine spune că da — riscul primului eveniment cardiovascular major scade cu 30%. Dar aduce și o veste care temperează entuziasmul.

Aproape 10.000 de vârstnici, șase ani, o pastilă pe zi

Studiul se numește STAREE și a fost condus de Universitatea Monash din Melbourne. Au fost înrolați aproape 10.000 de oameni de peste 70 de ani, recrutați din cabinete de medicină de familie din Australia, toți fără boală cardiovasculară cunoscută, fără diabet și fără demență. Jumătate au primit atorvastatină 40 mg pe zi, cealaltă jumătate placebo, iar nici pacienții, nici medicii nu au știut cine ce primește. Urmărirea a durat, în medie, aproape șase ani, într-un proiect întins pe un deceniu. Rezultatele au fost prezentate simultan la Congresul Societății Europene de Cardiologie, care se desfășoară în aceste zile la München.

Cifra: minus 30%, indiferent dacă ai 71 sau 79 de ani

În grupul tratat, riscul unui eveniment cardiovascular major — primul infarct, primul accident vascular cerebral — a fost cu 30% mai mic decât în grupul placebo. Detaliul care contează cel mai mult clinic: aproximativ 40% dintre participanți aveau peste 75 de ani, iar beneficiul a fost la fel de consistent la ei ca la cei aflați la începutul deceniului al optulea. „STAREE este primul studiu de amploare cu statine în prevenție primară care arată beneficiu cardiovascular la persoanele de 70 de ani și peste”, a declarat coordonatoarea studiului, Sophia Zoungas, de la Monash University și The George Institute for Global Health.

Ce NU a reușit să demonstreze studiul

Aici e nuanța pe care majoritatea titlurilor o vor rata. Cercetătorii nu au urmărit doar infarctul și AVC-ul, ci și un obiectiv mai ambițios: supraviețuirea fără dizabilitate, adică anii trăiți independent, fără să depinzi de altcineva. La acest capitol nu a existat nicio diferență semnificativă între cele două grupuri. Zoungas a recunoscut direct acest lucru, spunând că rămâne un obiectiv important pentru vârstnici și subiect pentru cercetări viitoare.

Efectele adverse: mai frecvente, dar nu mai grave

În grupul cu atorvastatină au apărut mai des probleme musculare, hepatice și evenimente legate de diabet — exact temerile care circulă cel mai mult în legătură cu statinele. Reacțiile adverse grave au fost însă echilibrate între cele două grupuri, ceea ce cercetătorii interpretează ca un argument de siguranță pentru administrarea la vârste înaintate.

De ce a fost nevoie de zece ani ca cineva să facă acest studiu

Pentru că vârstnicii au lipsit din marile studii cardiovasculare. Mai puțin de un sfert dintre participanții la analizele care stau la baza ghidurilor actuale aveau peste 70 de ani. Consecința: ghidurile americane de prevenție primară nu fac recomandări specifice pentru această categorie, iar grupul de experți în prevenție din SUA consideră dovezile insuficiente pentru a evalua raportul risc-beneficiu la persoanele de peste 76 de ani. În lipsa dovezilor și din cauza temerilor legate de efectele adverse, decizia a rămas ani întregi la latitudinea fiecărui medic.

Un al doilea studiu, PREVENTABLE, finanțat de institutele naționale de sănătate din Statele Unite, înrolează până la 20.000 de adulți de peste 75 de ani și va analiza inclusiv efectul statinelor asupra demenței și a dizabilității. Până atunci, concluzia practică rămâne una singură: decizia se ia cu medicul, în funcție de riscul individual, nu după un titlu de pe internet.