În România, locuința socială e asociată cu sărăcia. La Viena, poți câștiga aproape 5.000 de euro pe lună și să fii eligibil. Mentalitatea care a lăsat țara noastră pe ultimul loc în UE la această categorie

România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește ponderea locuințelor sociale în fondul locativ, în timp ce mii de persoane din București așteaptă ani sau chiar decenii pentru a primi o astfel de locuință. Situația contrastează puternic cu cea din alte capitale europene, unde locuințele publice și subvenționate sunt privite inclusiv ca un instrument pentru dezvoltarea orașelor și menținerea tinerilor profesioniști.

Primăria Capitalei administrează în prezent 1.175 de locuințe sociale, în timp ce pe lista de așteptare sunt 5.724 de persoane cu dosare depuse. La acestea se adaugă alte câteva sute de solicitări înregistrate la primăriile de sector.

Un alt bloc de locuințe sociale, cu 114 unități, este în lucru încă din 2020 în Prelungirea Ghencea. Lucrările sunt însă blocate din 2021, după ce compania municipală prin care fusese demarat proiectul a fost desființată. Imobilul a rămas la un stadiu de execuție de aproximativ 60%, potrivit HotNews.

Unii bucureșteni așteaptă de peste 20 de ani

Irina Zamfirescu, sociolog și activist civic, spune că există persoane care așteaptă de peste două decenii pentru a primi o locuință socială.

„Cel mai vechi dosar pentru o locuință socială, depus la Primăria Capitalei, și care este actualizat an de an, este din 2000, adică de 26 de ani. Eu am întâlnit oameni care au început undeva și înainte de 2000, mi-au arătat prima hârtie, dar la un moment dat pur și simplu au renunțat fiindcă au realizat că nu au nicio șansă”, a declarat Irina Zamfirescu pentru HotNews.

Potrivit acesteia, în timpul mandatului lui Nicușor Dan au fost acordate foarte puține locuințe sociale.

„În mandatul primarului Nicușor Dan, în primii doi ani nu a dat nicio locuință socială, iar următorii doi, să se fi dat maxim 20 de locuințe sociale. Exceptând blocul din Prelungirea Ghencea, pe vremea doamnei Firea, când a dat 114 locuințe sociale, dar le-a dat înainte ca blocul să fie gata, deci ele nu existau, nici acum nu sunt gata. Cred că am auzit de un singur caz super fericit, o singură dată, undeva sub 10 ani. Dar, în medie, sunt peste 15 ani de așteptare, din ce văd eu în jurul meu”, a explicat aceasta.

România, pe ultimul loc în UE

România are doar 0,17% din fondul locativ național reprezentat de locuințe sociale, potrivit datelor OCDE pentru perioada 2020-2024, prelucrate de Monitorul Social, proiect al Fundației Friedrich Ebert.

Situația vine în contextul în care costurile locuirii au crescut considerabil. În București, chiria medie pentru un apartament cu două camere era de aproximativ 580 de euro pe lună în iunie, adică aproximativ 2.900 de lei.

Prin comparație, salariul minim net este de 2.699 de lei pe lună, iar salariul mediu net se apropie de 6.000 de lei.

Irina Zamfirescu consideră că una dintre explicațiile pentru numărul redus de locuințe sociale este percepția existentă în România potrivit căreia fiecare persoană trebuie să își rezolve singură problema locuirii, iar incapacitatea de a plăti o chirie sau un credit este privită ca un eșec individual.

Locuințele accesibile, importante și pentru economia orașelor

În alte state europene, conceptul de locuință publică sau accesibilă nu se adresează exclusiv celor mai vulnerabile categorii. Elena Calistru, reprezentant al societății civile în Comitetul Economic și Social European, arată că astfel de politici pot ajuta orașele să păstreze tinerii profesioniști.

„Nu asigurăm locuințe doar pentru «săraci», ci inclusiv pentru acele categorii pe care ai vrea să le ai într-un oraș. De exemplu, dacă e să ne gândim la București, la Cluj, a avea o politică care să facă locuirea accesibilă înseamnă să ai o politică ce îți permite să ții tinerii profesioniști acolo. Să nu își cheltuiască în jumătate sau chiar mai bine din salariu pentru o chirie”, a explicat Elena Calistru.

Aceasta susține că accesibilitatea locuințelor are un impact direct asupra competitivității economice a marilor orașe.

„Când toată Europa vorbește despre nevoia de a fi mai competitiv, noi nu putem să fim competitivi dacă pentru majoritatea tinerilor, care sunt super pregătiți, devine prohibitiv să stea în orașul în care muncesc. Ne dorim medici în orașe, profesori tineri, antreprenori care să vină să facă business-uri în orașele mari, păi nu poți să ai asta dacă ai un preț prohibitiv și oamenii nu-și permit să locuiască acolo, cel puțin la început de drum”, a explicat Calistru.

Viena are aproximativ 420.000 de locuințe sociale sau subvenționate

Diferența față de București este evidentă în cazul Vienei. Capitala Austriei dispune de aproximativ 420.000 de locuințe sociale sau subvenționate public, reprezentând circa 40% din fondul locativ al orașului. Peste un milion de persoane locuiesc în astfel de apartamente, adică aproximativ jumătate din populația Vienei.

Criteriile de venit permit inclusiv unei părți importante din clasa de mijloc să beneficieze de sistem. Pentru o persoană, limita este de 61.280 de euro venit anual net, iar pentru două persoane ajunge la 91.320 de euro.

Viena intenționează să continue dezvoltarea fondului public și subvenționat de locuințe. Până în jurul anului 2030, obiectivul este construirea a câteva mii de noi apartamente municipale și a peste 20.000 de unități locative subvenționate.

Și Praga rezervă locuințe pentru profesii-cheie

Praga dispune în prezent de aproximativ 30.000 de locuințe municipale, după ce în anii ’90 avea aproximativ 100.000, o mare parte fiind ulterior privatizate.

În prezent, 10,8% dintre apartamentele municipale sunt destinate persoanelor aflate în nevoie socială, 9% seniorilor, iar 10,2% profesiilor-cheie, precum profesorii, pompierii și asistentele medicale. Chiriile pentru locuințele municipale sunt, în general, de aproximativ jumătate din nivelul mediu de pe piața privată.

UE încearcă să combată criza locuințelor

Problema accesului la locuințe a devenit una dintre preocupările majore la nivel european. Din 2015, prețurile locuințelor din UE au crescut, în medie, cu aproximativ 60%, în timp ce veniturile gospodăriilor nu au ținut pasul.

În marile orașe europene, aproximativ unul din zece locuitori cheltuiește peste 40% din venit pentru locuire, prag considerat problematic pentru o gospodărie.

În decembrie 2025, Comisia Europeană a prezentat primul plan la nivelul UE destinat combaterii crizei locuințelor.

„Locuința nu este doar o marfă. Este un drept fundamental. Trebuie să mobilizăm fiecare euro și să facem tot ce ne stă în putință pentru ca în Europa toată lumea să-și poată permite un loc decent pe care să-l numească acasă”, a declarat comisarul european pentru locuințe, Dan Jørgensen.