EXCLUSIV | La cârma unor giganți ai oceanelor: un comandant român despre furtuni, pirați și miza unei singure decizii

Un interviu realizat de Dr. Adrian Leonard Mociulschi

Trăim într-o lume în care totul pare la un click distanță. Rareori ne întrebăm cum ajung însă bunurile care ne înconjoară dintr-un capăt al planetei în celălalt. În spatele fiecărui container, fiecărei rute maritime și fiecărui port se află oameni care traversează oceanele lumii, departe de familie, asumându-și responsabilități fără de care economia globală nu ar putea funcționa.

Cu ocazia Zilei Marinei Române, l-am invitat pe căpitanul Silviu-Ciprian Cercel, absolvent al Universității Maritime Constanța și comandant al unor nave comerciale uriașe care transportă mii de containere între continente, pentru o conversație despre furtuni, riscuri geopolitice, leadership și mecanismele umane din spatele economiei globale.

Adrian Leonard Mociulschi: Domnule Comandant, vă mulțumesc că ați acceptat invitația de a participa la acest dialog dedicat Zilei Marinei Române și de a împărtăși din experiența dumneavoastră cititorilor stiripesurse.ro.

Funcția de comandant este asociată adesea cu autoritatea, dar și cu o responsabilitate uriașă.

Ce înseamnă astăzi să fii căpitanul unei mari nave comerciale care operează în transportul maritim global?

Căpitan Silviu-Ciprian Cercel: Astăzi, să fii comandantul unei nave comerciale înseamnă mult mai mult decât să ai autoritatea și responsabilitatea finală la bord. Este o adevărată provocare, într-o industrie aflată într-o continuă transformare, în care tehnologia a devenit parte integrantă a muncii de zi cu zi.

Navele moderne sunt din ce în ce mai complexe, iar armatorii implementează permanent noi sisteme și programe pentru monitorizarea operațiunilor, eficiență, siguranță și protecția mediului. În același timp, trebuie să știe când experiența și judecata umană trebuie să primeze în fața unui software.

Dincolo de tehnologie însă, cea mai importantă responsabilitate rămâne cea față de oameni. Întotdeauna am considerat că echipajul este, metaforic vorbind, cea mai prețioasă „marfă” aflată la bord. Siguranța, sănătatea și bunăstarea oamenilor trebuie să fie prioritatea numărul unu.

Un comandant ia decizii care influențează nu doar nava și încărcătura, ci și viețile celor aflați la bord. De aceea trebuie să îmbine autoritatea cu discernământul, experiența cu empatia profesională, fermitatea cu respectul față de echipaj.

Pentru mine, esența acestei profesii este simplă: să duci nava în siguranță la destinație, dar, înainte de orice, să te asiguri că oamenii care ți-au fost încredințați ajung cu bine acasă, la familiile lor.

Adrian Leonard Mociulschi: Domnule Comandant, dacă oamenii reprezintă cea mai importantă responsabilitate a unui căpitan, atunci furtuna este probabil unul dintre momentele în care responsabilitatea sa devine cea mai vizibilă. 

Pentru cei mai mulți dintre noi, furtuna pe mare există doar în filme sau în cărți.

Cum se vede ea de pe puntea de comandă și ce se întâmplă la bord în astfel de momente crâncene?

Căpitan Silviu-Ciprian Cercel: O furtună puternică văzută de pe puntea de comandă este un spectacol impresionant, dar pentru un comandant nu este niciodată doar un spectacol al naturii dezlănțuite. Este momentul în care experiența, pregătirea și capacitatea de a lua decizii corecte devin esențiale.

Tehnologia a schimbat mult modul în care navigăm astăzi. Navele moderne sunt echipate cu sisteme meteorologice performante, iar informațiile despre formarea și evoluția unei furtuni pot fi primite cu mult timp înainte. Acest lucru ne oferă posibilitatea să analizăm situația și să luăm măsuri înainte ca vremea să devină cu adevărat dificilă.

În cazul unei nave de transport containere, comandantul trebuie să țină cont de numeroși factori. Uneori este necesară modificarea rutei, reducerea vitezei sau chiar așteptarea trecerii sistemului de furtună. Aici apare una dintre cele mai dificile responsabilități ale meseriei: găsirea echilibrului dintre siguranța navei și a echipajului, pe de o parte, și implicațiile comerciale ale unei întârzieri, pe de altă parte.

Vremea rea poate genera riscuri atât pentru navă, cât și pentru marfă. De aceea nu există loc pentru orgoliu sau pentru ideea că trebuie să ajungi cu orice preț la destinație. Uneori, cea mai bună decizie este să încetinești sau să ocolești furtuna.

Când te afli în mijlocul unei furtuni, atmosfera de pe puntea de comandă se schimbă complet. Vizibilitatea poate scădea, nava se comportă diferit, iar fiecare membru al echipajului trebuie să își cunoască foarte bine rolul. Comandantul trebuie să rămână calm și să transmită această stare și celorlalți.

Pentru mine, o furtună nu este o demonstrație de curaj, ci un exercițiu de responsabilitate. Marea nu poate fi controlată, dar poate fi respectată și anticipată. Iar în meseria noastră, uneori cea mai mare victorie este să ajungi puțin mai târziu, dar cu nava, marfa și echipajul în siguranță.

Adrian Leonard Mociulschi: Dacă furtuna este testul impus de natură, atunci pirateria, războiul și instabilitatea geopolitică sunt provocările create de oameni. 

Domnule Comandant, astăzi, unele dintre cele mai importante coridoare maritime ale lumii traversează zone aflate sub presiunea conflictelor și a riscurilor de securitate. Atunci când o navă comercială intră într-o astfel de regiune, cum se schimbă perspectiva comandantului?

Cum influențează aceste riscuri viața și deciziile de la bord? 

Căpitan Silviu-Ciprian Cercel: În situații de criză, atitudinea și deciziile comandantului pot face diferența, iar responsabilitatea lui devine mai mare ca niciodată.

Atunci când o navă traversează zone afectate de războaie, conflicte sau riscuri majore de securitate, precum regiunea Strâmtorii Hormuz, comandantul trebuie să privească lucrurile dincolo de presiunea comercială și de programul navei. În astfel de momente, siguranța echipajului trebuie să fie prioritatea absolută.

Un comandant are atât responsabilitatea, cât și autoritatea de a spune „NU” atunci când consideră că riscul pentru navă și pentru oamenii de la bord a devenit inacceptabil. În spatele unei nave comerciale există contracte, clienți, mărfuri și foarte mulți bani, însă niciun bonus și nicio sumă de bani nu pot avea o valoare mai mare decât viața unui om.

Am spus și mai devreme că, în mod simbolic, pentru mine, echipajul este cea mai prețioasă „marfă” de la bord, dacă pot spune așa. Toți oamenii de pe navă au familii care îi așteaptă acasă. Nu există nicio justificare pentru a-i expune unor riscuri inutile.

Pirateria este o altă provocare, poate una dintre cele mai dificile din punct de vedere psihologic. Nu este ușor să navighezi într-o zonă în care există posibilitatea reală ca nava și echipajul să fie atacate. Pregătirea, procedurile de securitate, informațiile primite în timp real și colaborarea cu autoritățile sunt esențiale, însă în final comandantul este cel care trebuie să ia decizia.

Meseria de comandant înseamnă și să accepți că uneori trebuie să iei decizii nepopulare. Poți întârzia nava, poți pierde o fereastră de operare sau poți genera costuri suplimentare. Dar dacă prin decizia ta ai protejat oamenii și i-ai adus în siguranță la destinație, atunci ai luat decizia corectă.

În lumea shippingului, mărfurile pot fi înlocuite, containerele pot fi recuperate, iar o navă poate fi reparată. O viață de om nu poate fi înlocuită. Aceasta este, în opinia mea, linia pe care un comandant nu are voie să o treacă niciodată.

Adrian Leonard Mociulschi: Domnule Comandant, de-a lungul acestui dialog am descoperit nu doar provocările navigației moderne, ci și dimensiunea umană a unei profesii construite pe disciplină, responsabilitate și respect față de oameni și față de mare. Ajunși la finalul acestei conversații, aș dori să încheiem într-o notă personală.

Cu ocazia Zilei Marinei Române, ce mesaj doriți să transmiteți marinarilor români aflați astăzi pe mările și oceanele lumii, precum și tinerilor care se gândesc să urmeze această profesie?

Căpitan Silviu-Ciprian Cercel: De Ziua Marinei Române, gândul meu se îndreaptă în primul rând către marinarii români aflați astăzi departe de casă, pe mările și oceanele lumii. Pentru noi, această zi are o semnificație aparte. În timp ce țara este în sărbătoare, mulți dintre noi suntem la bordul navelor, continuându-ne misiunea și făcând ceea ce știm cel mai bine.

Le doresc tuturor marinarilor români voiaje liniștite, mări bune și, mai ales, să se întoarcă sănătoși acasă, la familiile care îi așteaptă. Pentru că, indiferent cât de modernă este o navă și cât de mult a evoluat tehnologia, în spatele fiecărui voiaj se află un om care își lasă familia în urmă pentru a-și face meseria.

Tinerilor care se gândesc să urmeze această profesie le-aș spune să vină în marină dacă sunt pregătiți să o facă cu seriozitate, pasiune și respect. Este o meserie care îți oferă șansa de a vedea lumea, de a cunoaște oameni și culturi diferite și de a putea acumula experiențe pe care puține alte profesii le pot oferi. Dar este și o meserie grea, care cere disciplină, sacrificii și multă responsabilitate.

Iar celor care sunt deja pe mare le transmit să nu uite niciodată de ce au ales această meserie și să aibă grijă unii de ceilalți. Pentru că, la finalul unui voiaj, cea mai importantă destinație nu este portul în care ajungi, ci casa în care te întorci.

La mulți ani tuturor marinarilor români! 

Vânt bun din pupă, mări liniștite și drumuri bune spre casă!

Adrian Leonard Mociulschi: Vă mulțumim mult pentru timpul acordat și pentru deschiderea cu care ați împărtășit din experiența dumneavoastră. Sunt convins că cititorii noștri au descoperit astăzi nu doar provocările vieții pe mare, ci și dimensiunea umană a unei profesii construite pe responsabilitate, disciplină și sacrificiu. A fost o onoare să vă avem ca invitat.

În loc de concluzii

De Ziua Marinei Române, vorbim adesea despre nave, porturi și rute comerciale. Mai rar despre oamenii care fac posibilă circulația mărfurilor și funcționarea unei economii globale de care depind milioane de vieți. În spatele fiecărui container care ajunge la destinație se află profesioniști care petrec luni întregi departe de casă, asumându-și responsabilități pe care cei mai mulți dintre noi nu le vedem niciodată. Printre ei se numără și căpitanul Silviu-Ciprian Cercel, protagonistul dialogului de față.

Mă întreb uneori dacă nu am înțeles greșit imaginea eroului modern. Poate că acesta nu mai poartă neapărat uniformă de gală și nici nu apare în lumina reflectoarelor. Poate că eroul discret al secolului XXI este omul care își face datoria, astfel încât lumea să poată merge mai departe.