Motivul pentru care a izbucnit un conflict între Ucraina și Iran: Conflicte regionale riscă să se transforme în conflagrație mondială

Un adversar neașteptat a lovit Republica Islamică exact când tensiunile se relaxaseră oarecum între Washington și Teheran. Sâmbătă, în timp ce armata americană a decis să nu bombardeze Iranul pentru prima dată în treisprezece zile, o navă iraniană a fost lovită de armata ucraineană în Marea Caspică, în nordul țării, ucigând un marinar și rănind un altul. Atacul de la distanță lungă a fost revendicat în aceeași zi de președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care a declarat pe reţeaua de socializare X (fosta Twitter) că acesta a vizat, în opinia sa, „nave folosite pentru transporturi de marfă militară care implică Iranul”.

Motivul pentru care Ucraina a atacat navele de marfă ale Iranului

Potrivit Serviciului de Securitate Ucrainean (SBU), navele vizate în Marea Caspică erau „nave de marfă aflate sub sancțiuni internaționale, folosite pentru transportul de mărfuri militare între Iran și Rusia”. Dar, dacă ar fi să-i dăm crezare Teheranului, a fost vorba doar despre o „navă comercială iraniană”, a cărei explozie a ucis un marinar și a rănit mai mulți, potrivit Ministerului de Externe iranian, care a afirmat că Republica Islamică „nu a intervenit niciodată în conflictul dintre Rusia și Ucraina”. Se pare că se ignoră în mod convenabil faptul că Iranul a fost unul dintre principalii furnizori de arme ai Rusiei de la începutul războiului din Ucraina.

Potrivit „Bloomberg”, Teheranul i-ar fi vândut Moscovei echipamente militare în valoare de patru miliarde de dolari – drone sinucigașe Shahed-136, rachete balistice cu rază scurtă de acțiune Fath-360 și multe altele – între sfârșitul anului 2021 și începutul anului 2026. Aceste arme includ tehnologie care îi permite Rusiei să producă drone pe propriul teritoriu. Totuşi, Republica Islamică nu a atacat niciodată direct Ucraina, la fel cum nici Kievul nu a atacat niciodată Iranul. Cu toate acestea, forțele speciale ucrainene susțin că au atacat nave de marfă rusești de două ori în Marea Caspică – Port Olya-4 în august 2025 și Kompozitor Rahmaninov și Askar-Saridzha în decembrie 2025 – suspectate că transportau arme iraniene către Rusia.

„Nu este prima dată când am atacat astfel de ținte militare și, bineînțeles, ne putem aștepta să le atacăm din nou; aceasta este o țintă militară legitimă pentru noi”, a explicat Evgheni Korunciuk, ambasadorul Ucrainei în Israel, într-un interviu acordat duminică postului israelian Canal 12. „Luptăm împotriva aceluiași inamic, împotriva unei alte tabere a aceleiași axe a răului”, a adăugat el, reluând o expresie preferată de premierul israelian Benjamin Netanyahu.

Din momentul în care a izbucnit războiul taberei americano-israeliene cu Iranul, pe 28 februarie, Volodimir Zelenski, dornic să nu lase acest nou conflict să eclipseze războiul din Ucraina, a trimis experți ucraineni în combaterea dronelor în Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite și Iordania pentru a ajuta statele din Golf să dejoace atacurile iraniene cu Shahed. Încercând să lege cele două conflicte pentru a asigura sprijinul continuu al SUA pentru țara sa, președintele ucrainean a afirmat sâmbătă că a primit informații care indicau faptul că Rusia oferă „o nouă asistență” regimului iranian prin furnizarea de imagini din satelit pentru a viza mai bine instalațiile militare americane din statele din Golf.

„Există o corelație clară între imaginile din satelit rusești ale acestor situri și atacurile iraniene – atât înainte de atacuri, în pregătirea acestora, cât și ulterior, pentru a evalua pagubele provocate”, a scris șeful statului ucrainean pe platforma X. „Numai pe 19 și 20 iulie patru baze aeriene au căzut în câmpul vizual al sateliților ruși – două în Bahrain, una în Iordania și una în Kuweit”. Pe 17 iulie atacurile iraniene cu rachete balistice și drone au ucis trei soldați americani la baza aeriană iordaniană Muwaffaq Salti.

Cum se transformă războaie regionale într-o conflagrație mondială

Invadarea Ucrainei de către Rusia a dus la cel mai sângeros război din Europa de după 1945. Conflictul dintre Iran, pe de o parte, și SUA și Israel pe de alta a dus la implicarea directă în lupte a 12 țări din Orientul Mijlociu – transformându-se astfel în cel mai amplu război cunoscut de regiune în ultimele decenii. În Extremul Orient Coreea de Nord se înarmează rapid și și-a abandonat obiectivul reunificării pașnice cu Sudul. China și-a înmulțit exercițiile militare în preajma Taiwanului, părând că exersează tăierea liniilor de aprovizionare ale insulei.

În acest moment conflictele regionale din Europa, Orientul Mijlociu, respectiv Asia sunt în principiu distincte. Dar încep să se suprapună. În acest weekend Teheranul a anunțat că Ucraina a scufundat un vas comercial iranian în Marea Caspică, omorând și un marinar. Kievul a admis lovituri cu rază lungă asupra navelor iraniene din Marea Caspică, precizând că au vizat transporturi militare către Rusia. Concomitent, Volodimir Zelenski tocmai a avertizat că Phenianul se pregătește să trimită încă 30.000 de soldați pe front pentru a lupta în slujba Rusiei.

La primele detașări de trupe nord-coreene pe front, în 2024, Zelenski califica faptul drept „primul pas către un război mondial”. Acum, când ucrainenii se luptă direct cu iranienii, se poate argumenta că a fost făcut și al doilea pas.

Războaiele mondiale au avut loc, după cum sugerează și numele lor, pe multiple continente în același timp. Ambele au implicat alianțe mondiale identificabile. În 1939-1945 puterile Axei, Germania, Italia și Japonia, s-au înfruntat cu o alianță condusă de Regatul Unit, SUA și URSS. Războaiele mondiale au mai presupus totodată și conflict direct între cele mai mari puteri ale lumii.

Actualul set de conflicte satisface deja câteva dintre aceste criterii. Războaiele suprapuse se întind acum pe două continente – Europa și Asia – și influențează conflicte din Africa. Relațiile tot mai strânse dintre Rusia, China, Iran și Coreea de Nord i-au determinat pe unii strategi americani să numească acest grup de țări „axa adversarilor” (sau „axa revoltei”).

Totuși, faptul că Donald Trump are frecvent o atitudine ostilă față de mulți aliați tradiționali ai SUA – cât și faptul că Israelul e considerat tot mai mult un stat paria în Europa și unele părți ale Golfului -, îngreunează identificarea unui bloc solidar opus grupării anti-americane.